Editorial LA ŢINTĂ - Noaptea cosoarelor scurte
Nacht der langer Messer (Noaptea cuţitelor lungi) a fost numele sub care a intrat în istorie operaţiunea declanşată în 30 iunie 1934 de către Adolf Hitler şi acoliţii săi pentru a se scăpa de fostul tovarăş de drum, Ernst Rohm, devenit incomod după preluarea puterii în Germania. Viitorul dictator îşi datora cariera politică prin care ajunsese cancelar forţelor paramilitare Sturmabteilung (S.A. - batalioane de asalt) organizate de Rohm, care voia o parte mai consistentă din putere de la "micul caporal". Gură bogată, le-a pus duşmanilor în mână armele care aveau să-l ducă la moarte. Hitler ajunsese să se teamă de fostul amic, singurul care-şi mai permitea să-l tutuiască, pentru că S.A.-ul, cu cei 500.000 oameni, depăşea numeric de cinci ori Reichswehr-ul, armata regulată permisă de Tratatul de pace semnat de Germania după ce pierduse Primul Război Mondial. În plus, având în vedere planurile sale de revanşă printr-un viitor război, nu-şi permitea să-i ignore pe generalii care nu-l înghiţeau pe Ernst Rohm. Scurt şi la obiect, operaţiunea pusă la cale, care s-a încheiat la 2 iulie, a pus cu botul pe labe S.A.-ul, potenţialul adversar a muşcat pământul şi, odată cu el, şi alte personaje incomode pentru Hitler, care făcea astfel un pas decisisv spre puterea absolută. Bineînţeles că nu era ceva inedit în istorie, iar exemple putem găsi mai peste tot, încă din antichitate. Nici tătucul Stalin n-a fost mai omenos cu ai lui, indiferent dacă au fost membri de frunte ai partidului bolşevicilor sau şefi ai NKVD-ului. Şi a fost imitat şi de tovarăşii şi urmaşii săi din lagărul socialist. De pildă, la noi, Gheorghe Gheorghiu-Dej n-a avut scrupule să se debaraseze de Lucreţiu Pătrăşcanu, pe care l-a şters de pe faţa pământului, însă nu s-a atins de Ana Pauker, ştiind că era protejata Kremlinului după ce-şi dovedise fidelitatea faţă de "părintele popoarelor" trimiţându-şi soţul, vechiul activist kominternist, pe Marcel, la moarte. A dat-o la o parte din structurile de putere şi i-a permis să-şi încheie viaţa într-un lux privilegiat. La fel a procedat şi cu Ion Gheorghe Maurer, fostul său premier. Ceauşescu l-a imitat cu Ion Iliescu, pe care-l ştia intangibil, fiind protejat de Gorbaciov, ultimul lider sovietic.
Aici se vede o diferenţă clară faţă de Hitler şi Stalin, care nu ezitau să-şi elimine potenţialii duşmani. Urmaşii lor, având mai puţin sânge în instalaţie sau fiind ceva mai perfizi, pentru că tot suntem la graniţa dintre Orient şi Occident, au aplicat şi alte metode, înlocuind cuţitele lungi cu cosoarele scurte, cu măciucile vorbelor grele şi, bineînţeles cu denunţurile experimentate în cei peste 40 ani de comunism ortodox-taliban din România. Iliescu n-a pregetat însă să-l scoată din circulaţie pe Ceauşescu şi pe "tovarăşa Elena", însă pe Adrian Năstase l-a executat din vorbe, idem pe Geoană, l-a săltat pe Ponta şi i-a lăsat apoi pe toţi să-şi rupă gâtul singuri, ca un guru ce se află. Acum stă şi observă din turnul de fildeş cum se sfâşie urmaşii Dragnea cu Ponta, acuzându-se reciproc de toate relele din lume prin bălăcăreli pretins ştiinţifice şi diplomatice. După 1990, România n-a prea apucat să se bucure de zorii unei lumi noi, la care visau toţi amărâţii, căci a şi intrat într-o nouă noapte a minţii. Iar unul dintre cei care ne-a tăiat lumina viitorului este, fără îndoială, Ion Iliescu!
Toţi cei ce l-au urmat la conducerea partidului l-au plagiat după posibilităţi. Acum, Dragnea, imperatorul de Teleorman ajuns mare sultan de Bucureşti, cică se pregăteşte să-i mazilească pe cei ce nu mai ţopăie pe muzica lui - Nicolae Bădălău, Codrin Ştefănescu, Ecaterina Andronescu, Marian Oprişan, pe gen. Lucian Pahonţu de la SPP, vârfuri ale DNA şi ce-o mai fi. El l-a denunţat pe Ponta şi amicul lui, Şova, cel ce-a fost ministrul Transporturilor, că l-ar fi turnat la DNA. Ponta neagă categoric şi dă de înţeles că Dragnea ar fi avut legături strânse cu serviciile şi vorbeşte şi despre nişte amantlâcuri practicate în trecut cu o purtătoare de fustă, care acum s-ar da de ceasul morţii să-l bage sub papucul legii. Lupta pentru putere se duce fără menajamente din palate în instanţe, pe faţă şi pe ascuns şi, cine n-are femei, să-şi cumpere! E greu de ghicit acum cine se va socoti fericit până la urmă să împărtăşească soarta lui Valeriu Zgonea...
În paralel, şi Traian Băsescu tună şi fulgeră la adresa şefei de la DNA, Laura Codruţa Kovesi, pe care a moşit-o cu Monica Macovei, atunci când a reformat sistemul ticăloşit, ce a structurat statul mafiot în care trăim - dacă e să-i dăm crezare total, ca unui părinte ce ne-a pricopsit cu un accident genetic. Şi care şi-a ieşit din minţi constatând că i-a scăpat de sub control, de când şi-a schimbat domiciliul de la Cotroceni şi nu mai e recunoscut a fi un Magic Johnson, fiind tratat ca un jucător de tenis de buzunar. Dovada: s-a ajuns până la punctul în care nepoţelul, Dragoş, băiatul fratelui Mircea, să fie condamnat la 3 ani de puşcărie cu executare pentru un trafic de influenţă în schimbul căruia cică ar fi cerut o bagatelă de 1 milion de euro. Păi treabă-i asta, ca la Penitenciarul Poarta Albă copilul să-i ia locul tăticului, punând bazele dinastiei Băsescu după gratii?... Păi, să mă ierte Dumnezeu - dacă poate - dar deşi nu pot fi de acord cu pârile lui nea Traian la adresa fostei pupile, până la un punct îi înţeleg frustrarea şi faptul că acţionează acum ca o reîncarnare a scriitoarei britanice Mary Shelley, transmiţând mesajul "Eu te-am creat, Frankenstein, eu te distrug!"
Unglaublich, meine Herren!, pardon: De necrezut, domnilor!, asemenea lezare a imaginii unor vipuleţe cu pretenţii de zeităţi politice. În ce ţară trăim ştim, dar descoperim zi de zi noutăţi despre oamenii cu putere de decizie care ne înconjoară şi nu se sfiesc să se dueleze zilnic mirosindu-şi şosetele sau lenjeria intimă. Halal să le fie!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
