Editorial LA ŢINTĂ - Păcăliţi de păcălici
Am ajuns la o vârstă la care nu mai pot suporta nici măcar gândul că aş putea spune nepoţilor poveşti cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Şi mă fericesc că încă nu trebuie s-o fac, călcându-mi pe inimă, ca să-mi înfrâng jena. Din păcate, trăim într-o lume populată de prea mulţi disperaţi, care abia aşteaptă să li se spună bancuri proaste, cu poante pe care să le poată suci după cum le convine. Ţara asta a ajuns să respire prin politică mai abitir decât pe vremea comuniştilor, când partidul unic ajunsese să programeze şi numărul de copii pe care trebuia să-l aducă pe lume un tovarăş de nădejde. Poanta conform căreia partidul i-o trage guvernului şi poporul moare de foame se justifică şi în prezent. Dovada: am schimbat într-un an trei guverne, pentru că ajunseseră primii doi premieri să nu mai fie înghiţiţi de şeful suprem! "România lucrului bine făcut" - lozinca sub care a câştigat alegerile prezidenţiale Klaus Iohannis în 2014 - ar trebui tradusă prin "România lucrului bine mânărit". Şi-atunci ar deveni clar că nu în favoarea alegătorului tâmpit care-şi plânge prin cine ştie ce cârciumi prăpădite iluziile pierdute, dar nici în a puturoşilor care nu s-au prezentat la urne, dar au pretenţia să facă tribune civice din asfaltul ce duce spre palatele puterii. Iar dacă ne mai uităm ce faună populează parlamentul şi o sumedenie de funcţii publice plătite de la buget, parcă ne vine să ne dăm cu capul de pereţi, constatând cât suntem de masochişti dacă ne lăsăm păcăliţi fără număr.
Haideţi s-o luăm iavaş, iavaş, cam cu viteza cu care se construiesc autostrăzile. Orice partid are în spate în campaniile electorale adevărate armate. Candidaţii şi staff-urile lor sunt doar ceea ce se vede. Excepţie fac unii ca fostul senator Mircea Diaconu, care în 2008 era pe la filmări prin Germania şi a fost ales de proşti în absenţă. Nimeni n-a ţinut seamă de faptul că nici măcar nu s-a ostenit ca eroul lui Tudor Muşatescu, Spirache Necşulescu, să spună măcar cele trei cuvinte adevărate: "Nu mă votaţi!" Trambulina de atunci i-a folosit şi la alegerile europarlamentare din 2014, când a jucat convingător rolul de victimă a sistemului ticăloşit şi al liberalilor. Asta nu l-a împiedicat să-l rateze pe cel de politician. Prin 2015 făcea un ocol în drum spre Bruxelles, pe la Curtea de Argeş, ca să ne aburească din nou cu alt mare proiect turistic. După cel al stânelor, a scos din joben Drumul Capitalelor Istorice. El trebuia să plece de aici, de la noi, să treacă prin Câmpulungul său şi să rupă panglica la sosirea în Târgovişte sau la Bucureşti, dacă ajungea combustibilul. Numai că fostul senator al stânelor s-ar părea că a rătăcit GPS-ul. Gurile rele susţin că-l va găsi fix înaintea campaniei electorale de anul viitor, când va bate din nou ţara ca să strângă voturi pentru un nou mandat de europarlamentar. Va scoate omul de la naftalină vestitul său ARO şi va merge să cucerească inimile românilor ca acel Romi din filmul cu Ilarion Ciobanu, rătăcit prin vestul sălbatic. Şi cei cu "amorelul simţitor" nu vor vedea în dumnealui un şmecher sau pe cel ce juca într-un alt film rolul groparului speranţelor lor, ci pe o reîntrupare a oricăruia dintre ei, cei păcăliţi de viaţă.
Tare mi-e teamă că marele actor - pentru unii - poate, dacă n-a devenit încă, să fie copiat şi de alţii care n-au o minimă personalitate şi care să încerce astfel să trezească instincte materne şi în taţii care mai păstrează resturi din cordoanele ombilicale ale speranţelor spulberate. Trăim în simbioză cu cei ce ne chinuie zilele şi trebuie să admitem că avea perfectă dreptate cel care spunea că, în timp, se creează o legătură sufletească între călăi şi victimele lor. Şi asta pentru că graniţa dintre moralitate şi perversiune, dintre legalitate şi corupţie, dintre sfinţi şi draci sau dintre păcălici şi păcăliţi este tot mai greu de trasat de cei care n-au curajul să-i trimită la origine pe nesimţiţi. Uitaţi-vă la cei care ne înconjoară şi mă veţi înţelege ce vreau să spun. Dar vă implor, evitaţi să-i urmăriţi pe câţiva dintre noii miniştri, mai ales dacă sunt dintre cei care s-au remarcat pe la emisiuni gen "Românii au talent". Nu de alta, dar mă tem să nu vă doriţi să fiţi orice altceva decât parodii de fiinţe bipede. Şi încă o dată, taxaţi-i la vot pe cei ce v-au nemulţumit, ca să se simtă şi ei păcăliţi în speranţele lor!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
