Editorial LA ŢINTĂ - "Viorico, fii bărbată, ca Simona!"
Când am auzit chestia asta din gura unui amic, mare susţinător al PSD cu care discutam despre nominalizarea candidatului la postul de premier vacantat prin demisia lui Mihai Tudose, am crezut că modelul invocat era cel al Simonei Bucura Oprescu. Mi-a fulgerat prin minte o amintire mai veche, că argeşeanca noastră se comportase bărbăteşte atunci când se luase la luptă cu misoginismul bărbaţilor din partid, ce refuzau să-i dea ceea ce credea că i se cuvenea. Iar faptul că reuşise să se impună candidat şi să-şi obţină şi primul mandat de deputat în 2012 a legitimat-o ca politician cu comportament bărbătos, exemplu de urmat pentru semene. Nefiind în colegiul nostru, deşi o cunosc de ani buni, nu pot spune dacă a ajuns om politic, pentru că nu ştiu foarte bine care sunt rezultatele primului său mandat. Acum se află la al doilea, câştigat pe listă de partid, ceea ce-mi transmite mie mesajul că faţă de PSD şi-a făcut datoria dacă a fost păstrată în echipa candidaţilor şi la alegerile parlamentare din 2016. Oricum, Simona Bucura Oprescu, fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Argeş, este cunoscută ca o fire răzbătătoare, bătăioasă chiar, care nu face rabat de mijloace ca să-şi atingă obiectivele. Şi cum o văzusem de mai multe ori în compania d-nei Viorica Dăncilă, şefa grupului europarlamentarilor PSD, ajunsesem eronat la concluzia că modelul indicat viitorului premier era cel al fostei preşedinte a TSD Argeş de prin 2002.
M-am înşelat şi amicul despre care vă vorbeam mi-a râs în nas: persoana vizată de el era Simona Halep! Când l-am întrebat ce legătură era între sport şi politică, m-a privit ca pe un... acela, făcând pe deşteptul şi spunându-mi că are, deoarece în politică poţi face tot felul de asocieri dacă-ţi atingi scopul şi poţi stârni măcar derută printre fraieri, astfel încât să nu mai înţeleagă deosebirea dintre nenorocire şi catastrofă. Nu de alta - mai zicea el - dar astfel, când îi dai cuiva o enigmă pe care n-o poate dezlega, nici nu-i mai trece prin cap să se întrebe ce legătură ar fi între păduchii cosmici şi prefectură ori între salariul unui eurodeputat şi cel al unui premier al României în anul de graţie 2018. Tipul mi-a spus apoi că s-a "nervozat" pe toţi cei care au pus-o la zid pe d-na Dăncilă. Şi i-a catalogat dur drept "nenorociţii de misogini şi de fătălăi fascişti, ofticaţi că n-au avut norocul dumneaei, ca să respire la momentul potrivit acelaşi aer cu cine trebuia". În context, interlocutorul şi-a dezvăluit admiraţia pentru managerul Muzeului Municipal din Curtea de Argeş, Ştefan Dumitrache care, vineri seara, a prestat neobosit la un post de televiziune judeţean în apărarea femeilor, în general şi a d-nei Viorica Dăncilă, în special. Ca un brav cavaler care este - templier, care va să zică - şi-a dat jos armura, pardon, sacoul, dar şi-a păstrat insigna plasată deasupra inimii sale de aramă şi s-a lansat în bătălie mai ceva ca Rambo cu "vietnamejii", din filmele lui Stall(i)one.
Şi-atunci am înţeles de unde-şi împrumutase amicul meu vehemenţa care nu-i prea era proprie. Dar nu l-am condamnat, după ce mi-a explicat că alesese modelul Simona Halep după ce urmărise în noaptea care trecuse meciul acesteia de la Melbourne cu americanca Davis şi mi-a mărturisit că tenismena îi amintise de fata lui. Fire decisă, ea luase viaţa în piept şi, după încheierea studiilor, decisese să rămână în străinătate, unde se căsătorise cu un tip de pe un continent îndepărtat. I-am înţeles dorul de unica lui copilă şi l-am explicat prin conştientizarea nevoii de tărie sufletească fără de care nicio performanţă nu este posibilă. Ca unul care n-aveam cum să fac la vârsta mea un model de urmat din Simona Halep, mai ales după ce am criticat-o de câte ori mi s-a părut că n-avea forţa de a merge până la capăt, asumându-şi riscurile de rigoare pentru a-şi atinge ţelurile, recunosc acum că am fost impresionat în ultimul timp de chinurile prin care trece ca să se descopere pe ea însăşi. Iar meciul amintit poate fi decisiv pentru sportiva noastră nr. 1 la ora actuală şi poate sluji oricui drept exemplu, inclusiv candidatului la postul de premier Viorica Dăncilă. Care va avea de luptat cu propriile-i limite, cu neîncrederea celorlalţi, cu invidiile celorlalte fiice ale Evei din guvern, din partid şi din afară. Şi care, foarte probabil, va fi terorizată fie de presiunile pe care le vor exercita asupră-i cei care au numit-o ca să le facă jocurile, fie de cele ale majorităţii românilor ajunşi în pragul disperării după atâtea speranţe înşelate, ce i-au pus în postura de a muri cu zile. Cum nu sunt dintre cei dispuşi să dea cu piatra în orice gând câinos care m-ar putea muşca de suflet, aştept să văd ceea ce se va întâmpla. Sper din toată inima ca d-na Dăncilă să nu creadă că a ajuns peste noapte Frau Merkel... Iar dacă ar fi să-i adresez un mesaj, i-aş cere să dea dovadă de bărbăţie în tot ceea ce va face, astfel încât să nu-i fie ruşine să se uite în oglindă după ce va pleca de la Palatul Victoria!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
