Editorial LA ŢINTĂ - Ce-ar fi fost ei fără comunism, ce-ar fi fost România fără ei?...
Aceasta este întrebarea existenţială care mă frământă acum, când Regele Mihai nu mai e. Ce-ar fi fost fără comunism Ion Iliescu, cei din gaşca lui şi toţi înaintaşii lor, începând de la Groza şi Dej, până la Ceauşescu? Şi, mai ales, ce-ar fi fost ţara asta a noastră fără ei, ce drum ar fi luat, de nu i-ar fi fost alungat suveranul legitim?... Sigur că orice comparaţie făcută acum n-ar fi dreaptă, pentru că ştim foarte bine şi putem judeca fiecare ce-a fost, practic, dar nu avem cum s-o facem cu ce-ar fi fost - teoretic vorbind. Există, însă, nişte certitudini ce pot fi analizate, dacă nu judecate. PCR a apărut ca o făcătură străină şi a fost condus mare parte a istoriei sale interbelice de străini de neamul românesc, kominternişti trimişi de Stalin cu misiunea de a aduce România în lagărul sovietic. Aşa se explică de ce comuniştii noştri au aplaudat nu numai odiosul pakt Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, dar şi ultimatumul lui Stalin din iunie 1940, când silnic, mizând pe laşitatea oamenilor noştri politici, Armata Roşie a ocupat Basarabia şi nordul Bucovinei. Bolşevicii români numai iubitori de ţară nu erau în acele clipe cumplite pentru neamul din care se trăgeau!... După ce Regele Mihai le-a încurcat planurile de a transforma România în republică sovietică, tot comuniştii, la adăpostul armatelor staliniste, l-au alungat de pe tron şi s-au instaurat la conducerea ţării. Dej a îndeplinit punct cu punct directivele ţarului roşu de la Moscova şi a distrus elita naţiunii române în lagărele morţii cu care a împânzit ţara. Din exces de zel, comuniştii de la noi au fost mai afurisiţi decât cei din subordinea directă a lui Stalin. Dovadă este programul aşa-zis al reeducării, lansat în puşcăria de la Piteşti, despre care disidentul Alexandr Soljeniţîn spunea că a fost "cea mai mare barbarie a lumii contemporane". Oameni care fără comunism n-ar fi însemnat ceva în societate, au devenit stăpâni pe viaţa şi pe moartea semenilor şi, deşi se băteau cu pumnii în piept că sunt neînfricaţi luptători contra nedreptăţilor sociale şi promovau egalitarismul în sărăcie, cel puţin cei de la vârful puterii au trăit ca nişte maharajahi. Domeniile lor, mascate sub firma gospodăriilor de partid, se găseau cam prin toate judeţele ţării, se întreţineau din banii poporului şi asigurau confortul elitelor comuniste şcolite pe la Moscova sau apoi pe la noi. Uitaţi-vă în CV-ul tov. Ion Iliescu şi vedeţi cam pe unde a mâncat hleba în tinereţe şi cu cine a fost coleg pe la Universitet Drujbî Narod (Universitatea Prietenia Popoarelor). Urmăriţi din pură curiozitate al cui fiu se dă Petre Roman, premierul său după execuţia Ceauşeştilor, şi veţi înţelege ce junglă a fost şi comunismul, în care n-a existat îndurare în lupta pentru putere. Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a terminat pe Lucreţiu Pătrăşcanu, Nicolae Ceauşescu pe cine i-a stat în cale, cruţându-l însă pe intangibilul Iliescu, tipul care n-a ezitat să-l pună la zid în ziua Naşterii Domnului din anul 1989. I-a închis definitiv gura ca să tacă pe vecie şi să nu dezvăluie ce era în spatele diversiunii cu "genocidul" din acele zile, pentru a-l ascunde pe cel real, care a dus la schimbarea ADN-ului unui popor cu frică de Dumnezeu şi respect faţă de munca sa! Nici vorbă să-l fi pedepsit pentru că "întinase idealurile sfinte ale comunismului", după cum declara în acel decembrie sângeros. Şi i-a cumpărat cu privilegii şi funcţii pe cei din "Conspiraţia emanaţilor" care purtau pulovăre pe gât la TVR, făcându-şi naţiunea complice la asasinarea Ceauşeştilor, ticăloşie pentru care încă n-a plătit nici el, nici Petre Roman, cel care ne-a distrus industria, pe care a definit-o drept "un morman de fiare vechi" şi agricultura - "un pariu păgubos". Aşa că pot să ne rânjească cinic în faţă în continuare pentru mineriade, pentru diversiunea teroriştilor şi pentru faptul că sunt părinţii morali al corupţiei generalizate, facilitate şi de urmaşii lui Iliescu în scaunul de la Cotroceni, care fie au fost proşti, fie foarte deştepţi pentru a profita. Baronii proletari au condus şi conduc ţara din 1947 şi până în prezent ca nişte falşi regi, spre dezastrul total. "Ce nenorocire, Adriane, pentru ţara asta, să fie silită să aleagă între doi comunişti!...", constata cu falsă amărăciune Băsescu la ultima confruntare înainte de alegerile prezidenţiale din 2004. El a ajuns la Cotroceni, iar contracandidatul - la "Beciul Domnesc", c-aşa-i în politica mioritică! Totuşi, din spirit de corectitudine, nu putem condamna în totalitate comunismul, deoarece a avut şi părţile lui bune, deschizând calea multor tineri spre cariere care le-ar fi fost inaccesibile fără facilităţile asigurate de stat, dar şi pentru posibilitatea oferită multor compatrioţi de a ieşi din marasmul unei existenţe fără perspective. Sigur că existau şi atunci beizadele baronilor comunişti, tot aşa cum sunt acum cele ale urmaşilor lor, noii capitalişti care au schimbat şapca şi salopeta cu costumele de firmă cumpărate de la Londra sau Milano. Ăstea şi-au cumpărat mereu titlurile, le-au plagiat şi s-au căţărat pe funcţii care le-au permis să căpuşeze statul prin salarii şi pensii nesimţite ce intră în categoria veniturilor ilicite, dar tacit acceptate.
Nu vreau să lungesc acum pelteaua la nesfârşit, aşa că n-am să teoretizez cu ce-ar fi fost dacă rămânea Regele Mihai pe tronul României în continuare, până în 5 decembrie 2017. Am să spun numai că Majestatea Sa a rămas până în ultima clipă un reper moral pentru românii care încă mai cred în valorile perene ale umanităţii şi civilizaţiei. Ultimul monarh al ţării a avut un destin de personaj shakespearian... Acum discuţia se încheie, chiar dacă Principesa Margareta a fost numită regină, pentru că în istoria noastră de popor poate misogin n-a urcat pe tron o fiică a Evei. Şi nu rimează cu ceva chestia asta, nici măcar acordarea de către Parlamentul României a statutului special de persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică pentru Casa Regală. Regele a fost şef de stat, Margareta doar de pat pentru soţul ei proletar, Radu Duda. Palatul Elisabeta a fost dat Casei Regale pe durata vieţii suveranului, nu mai mult. Deci?... Să mai notăm şi că majoritatea compatrioţilor nu au cultura necesară după ce au fost şi sunt educaţi de sistemul dogmatic comunist, pentru a nu face confuzii regretabile între Legea salică şi Legea Falică! Deci, puneţi-i într-un taler al balanţei pe Dej, Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu şi Iohannis şi pe cealaltă pe Regele Mihai şi pe urmaşii săi şi probabil vă veţi întreba, ca şi mine, cum am putea să scăpăm de toţi şi de toate?...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
