Începe campania!
De mâine începe campania electorală prezidenţială: o lună întreagă de drame şi comedii în fiecare zi, cu 14 actori (din care cotează cu adevărat doar 2 sau 3) şi mulţi, prea mulţi, figuranţi. E precis un dezavantaj decalarea alegerilor de preşedinte de cele parlamentare, pentru că fără implicarea masivă a partidelor e greu de convins electoratul să iasă la votare,dar să mai şi voteze pe cineva anume. Se vor convinge de asta toţi independenţii, mai puţin poate Tăriceanu, al cărui partid încă nu e înregistrat. Fără oameni în secţiile de votare, cu greutăţi în procurarea şi distribuirea materialelor publicitare - ce să mai vorbim despre bani? - e limpede că marea majoritate a celor înscrişi în cursa electorală pentru Cotroceni este, ca să zicem aşa, de umplutură. E amuzantă d-na Udrea - deşi are totuşi un partid şi pe preşedintele în funcţie ca sprijin - când turuie la televizor că va ajunge sigur în turul doi, dar să-i auzi pe Funar, Brînză şi Amariţei că vor obţine aceeaşi performanţă, e de-a dreptul jenant! Ce rost are să mai piardă timpul şi banii, când e limpede că şi un procent e un scor mult prea mare pentru ei?...
Ce mi-e mie neclar e cum Dumnezeu au reuşit ei să strângă 200.000 de semnături pentru susţinerea candidaturilor. Dacă nu sunt cumva aceiaşi care au semnat pentru fiecare dintre ei, ar rezulta că avem peste un milion de cetăţeni care nu realizează pe ce lume trăiesc, ceea ce mi se pare o enormitate. În fine, contează prea puţin ce resorturi îl împing pe unul sau pe altul să se arunce în vâltoare, dar ne va ajuta cumva această campanie să votăm pe cel mai bun dintre candidaţi?... Greu de crezut! Vom asista probabil la aceleaşi confruntări sterile de la televizor, pe care le ştim din ediţiile trecute, vom căuta degeaba programe economice şi sociale, n-avem nicio şansă să pricepem cum va arăta ţara noastră în viitor. În principiu, am spune că nimic nu poate fi mai rău decât ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani sub Traian Băsescu, dar dracu` ştie?... Conjunctura externă e una complicată, în interior criza economică îşi arată din nou colţii, viaţa de zi cu zi nu-i de loc uşoară, aşa că e tot mai evidentă nevoia de unitate şi de consens. Din păcate, România de după Băsescu e mai divizată ca oricând şi va trece destulă vreme până când ţara se va linişti. Ar putea fi Iohannis liderul care ne trebuie, măcar pentru modul cum a abordat până acum bătălia politică, dar discursul lui pare moale, cam fără vlagă. Am însă convingerea că în turul doi vom găsi, un cu totul alt Iohannis!
