Un pieton la Cotroceni
Din 1996 încoace, Corneliu Vadim Tudor nu a lipsit de la vreo competiţie electorală pentru preşedinţia României şi, deşi le-a pierdut pe toate, s-a înscris din nou şi anul ăsta! Ba, chiar e gata să-şi sacrifice colecţia de opere de artă şi maşina personală ca să facă rost de bani pentru campanie. Vedeţi cum se sacrifică omul pentru ţărişoară? Un pieton pentru Cotroceni, sună frumos, nu? Ca spectacolul să fie total, va fi alături prietenul de altădată şi duşmanul de moarte de azi, nimeni altul decât Ghiţă Funar, de la Cluj! Amândoi se bat pe ruinele PRM-lui, ajuns în această situaţie jalnică tocmai cu contribuţia lor majoră. 2000 a fost anul de glorie al acestui partid naţionalist, când tribunul s-a aflat în finală cu Ion Iliescu, după care a urmat o cădere lentă, dar sigură, care continuă şi astăzi. Unul, maxim două procente mai strânge chinuit partidul sfâşiat de ambiţiile celor doi. E oarecum contra naturii ce se întâmplă cu naţionalismul nostru mioritic, pentru că în toată Europa se constată un reviriment al acestui sentiment, lucru scos în evidenţă mai ales la ultimul scrutin europarlamentar. În Franţa, Marea Britanie, Italia şi alte ţări cu democraţie consolidată, naţionaliştii au scos scoruri surprinzătoare, explicate de analişti ca efect al crizei economice care a zdruncinat lumea întreagă. În acest context s-a produs şi recentul referendum din Scoţia şi s-au făcut auzite alte revendicări la independenţă din mai multe state. Lucrurile pot deveni complicate şi grave, cum se întâmplă în Ucraina, aflată în pragul unui război civil. La noi, excesele retorice ale lui Vadim au produs cel mai adesea ilaritate, câteodată reacţii dure ale reprezentanţilor unguri, iar caracterul său coleric l-a împins spre izolare, după ce s-a certat cu toată lumea. L-au părăsit pe rând aproape toţi colaboratorii, structurile din teritoriu abia mai suflă şi ignorat de televiziuni, apariţia lui la BEC cu listele de semnături a fost chiar surprinzătoare: de unde a mai apărut şi ăsta? E de-a dreptul jenant că un om inteligent şi talentat cum este el şi-a pierdut complet simţul ridicolului. Vadim se face de râs candidând, dar ce mai contează? S-a întâmplat de atâtea ori! În schimb, filonul naţionalist, puternic încă mai ales în Transilvania, nu putea rămâne indiferent celorlalţi candidaţi. Victor Ponta, cel dintâi, a sesizat asta pedalând puternic pe mândria de român. Cât îl priveşte pe tribun, rămas fără maşină, va avea nevoie mare în curând de un baston, pentru lungile plimbări prin Grădina botanică, de peste drum de Palatul Cotroceni...
