Editorial LA ŢINTĂ - Nu sunt "rumânul" lui Iohannis!
Declar deschis acest lucru, uzând de dreptul meu la liberă opinie. Pentru cine nu ştie, "rumânii" erau acum câteva sute de ani ţăranii din Ţara Românească dependenţi de stăpânul moşiei pe care trăiau. Mai precis, erau ca iobagii din Transilvania sau ca şerbii din Vestul Europei. De aceea, m-aş simţi jignit dacă aş fi luat în calcul printre cei definiţi de cel ce se crede Supremul Klaus drept "românii mei". Şi asta pentru că din tonalitatea perversă cu care a rostit formula am înţeles că făcea referire la "rumâni"! N-am fost şi nu voi fi supusul austriac al lui Iohannis sau al celor pe care-i slujeşte! M-am simţit şi mă simt jignit, pentru că eu sunt produsul muncii mele, nu al milei lui. Ceea ce nu se poate spune despre el, care a ajuns acolo graţie votului celor ca mine, oameni civilizaţi, care cred în democraţie şi statul de drept şi se supun regulilor ei. Iar dovada este aceea că eu n-am fost şi nu voi coborî în stradă ca să par trendy în ochii cuiva. Nu cer nici demisia guvernului şi a lui Dragnea, dar nici pe a lui Iohannis. Şi asta cu toate că aş avea motive s-o fac. Dacă ar conta, mi-aş retrage votul pe care i l-am dat lui Herr Klaus Werner în 2014. Aş face-o fără regrete, dar şi fără satisfacţie, strict pentru faptul că mi-a fost dintotdeauna nesuferit cel ce seamănă vânt. Şi un astfel de om este cel care a adus haosul în ţară, ca să-şi satisfacă nevoile proprii. Iohannis s-a căţărat în salcie nici el nu ştie cum şi s-a ciocoit într-atât încât a ajuns să se creadă stăpânul ţării şi al acestui popor. Practic, ne scuipă celor mai mulţi dintre noi seminţe-n cap! Când stau şi mă gândesc mai bine, îmi vine să-l înjur încă o dată pe Traian Băsescu. El nu l-a vrut premier în 2009, când opoziţia parlamentară dăduse de pământ cu Guvernarea Boc printr-o moţiune de cenzură. Dacă l-ar fi acceptat atunci, am fi putut să-i cântărim altfel capacităţile. Şi probabil că nu l-am mai fi votat mulţi dintre noi în 2014! Tot aşa cum eu nu l-aş fi votat nici pe Crin Antonescu, care şi-a dovedit incapacitatea crasă în timpul cât i-a ţinut locul lui Băsescu la Cotroceni, în perioada suspendării din 2012.
Din păcate, am fost silit să-l aleg pe Iohannis, pentru că Victor Ponta nu-mi inspira încredere. Antecedentele nu-l recomandau. Prin 2002 sau 2003, pe când era lider la TSD, "s-a dat în stambă" la o reuniune a social-democraţilor europeni desfăşurată în Grecia. A făcut USL cu Crin şi l-a dat jos pe Mihai Răzvan Ungureanu, premierul pus de Băsescu pentru a nu fi a doua oară umilit Emil Boc cu succesul altei moţiuni de cenzură. Preţul plătit ca să fie el numit premier a fost acceptarea unor oameni ai lui "Băse" în guvernul alcătuit cam după ureche, a cărui componenţă s-a schimbat de nu ştiu câte ori, şi până să obţină validarea şi după. Ponta a declanşat a doua suspendare a lui Băsescu în vara lui 2012, dar l-a salvat CCR, cu sprijinul unui anumit ministru pe care - după cum spuneam - el îl acceptase în echipă. În seara câştigării alegerilor parlamentare din 2012 cu un scor zdrobitor de către USL, Victoraş chema UDMR la guvernare, uluind o ţară-ntreagă! Cu circa 70% susţinere parlamentară, n-a făcut mare lucru din promisiunile capitale aruncate pe piaţă în campania electorală. Modificarea Constituţiei s-a amânat sine die, regionalizarea la fel, iar Ministerul Marilor Proiecte condus de amicul Dan Şova s-a dovedit a fi un uriaş bluf, care masca alte lucruri despre care proştii nu trebuiau să aibă cunoştinţă. Tot Victor Ponta a negociat cu Traian Băsescu prin intermediul Elenei Udrea - fosta lui patroană din vremea tinereţii, după cum s-a dovedit mai târziu - numirea Laurei Codruţa Kovesi în fruntea DNA. Acum începe să capete contururi reale ipoteza că a manevrat în aşa fel încât să-l determine pe Crin Antonescu să spargă USL şi să iasă din politică. Nu întrebaţi cu cine, căci vă veţi jigni inteligenţa! Nu în ultimul rând, ca om liber - cum mi-a plăcut totdeauna să cred că sunt - m-a deranjat declaraţia lui Ponta potrivit căreia va câştiga alegerile prezidenţiale din 2014 stând în fotoliu, la televizor, cu popcorn şi băuturi răcoritoare, în timp ce va privi lupta celor ce nu contau. Practic, siguranţa aia şmecherească mi-a sugerat că-şi "aranjase ploile" şi nu mai conta turma de alegători! Dacă vă voi mai spune că m-a scârbit şi faptul că a minţit privitor la Autostrada Piteşti-Sibiu, despre care îl asigura pe regretatul Aurel Ilea că o va demara uite-acuşica, nu văd ce-aş mai adăuga la motivele ce m-au determinat să-l repudiez. Ţin să precizez că nu mă justific, deoarece clasa politică n-a fost în stare să ne ofere alternative viabile de vot, ci numai dilema de a alege răul cel mai mic de fiecare dată.
Toată pledoaria asta am formulat-o ca un om profund dezamăgit de parodia de clasă politică pe care şi eu am votat-o să ne conducă. Şi căreia nu-i mai ajunge ciolanul, deşi ne-a sărăcit pe cei mai mulţi dintre noi, ca să-şi tragă ea şi clientela sau stăpânii ascunşi, dar bănuiţi, averea acestui neam în conturile proprii, plus libertatea ca unul ca Iohannis să ne trateze - ca şi Ponta - drept o turmă de oi capii, numai bune de dus la tăiere. Ca om raţional, înţeleg că nu putem trăi normal decât într-o lume guvernată de reguli. Iar cele ale democraţiei sunt clare: minoritatea trebuie să se supună dictaturii votului majorităţii populaţiei! Acesta s-a dat în 11 decembrie 2016 şi pentru mine este bătut în cuie, indiferent dacă-mi place sau nu, la fel cum este cazul şi cu alegerea lui Iohannis. Iertat să fiu, dar în judecata mea nu-i pot lua în calcul pe cei care n-au votat în 2014 sau 2016 şi vor s-o facă acum în stradă. De dictatura copiilor străzii să aibă parte cei ce i-au scos acolo, căci pentru mine - şi ştiu sigur că şi pentru cei ca mine - protestatarii convocaţi pe internet care nu ştiu ce e de capul lor, nu contează! Pentru oamenii raţionali contează numai liniştea într-o Românie care anul viitor va aniversa 100 ani de la Marea Unire de la 1918, dacă ne-o ajuta Dumnezeu să scăpăm de presiunea celor ce nu ştiu ce fac şi nici pentru ce...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
