Nu trageţi în profesori!
Doar unul din cinci înscrişi la bacul de toamnă a reuşit să-l promoveze, ceilalţi mai au de aşteptat. Se prea poate ca unii să renunţe la el, convinşi că oricum nu vor reuşi să izbândească. Rezultatele dezastruoase scot în evidenţă încă o dată carenţele majore din sistemul public de învăţământ şi provoacă noi discuţii despre cei vinovaţi de această situaţie. Primii vizaţi: profesorii. Noi ne-am trimis copii la şcoală, e datoria dascălilor să-i înveţe carte, spun cei mai mulţi părinţi, evitând partea lor de răspundere în eşecul de la bac. Neapărat că în şcoala românească sunt destui profesori care nu-şi fac datoria şi mulţi care pretind de la părinţi bani ca să şi-o facă. De la grădiniţe şi până în universităţi se găsesc salariaţi dispuşi să se vândă pe sume mai mari sau mai mici, după caz. Există o explicaţie: salariile mici din învăţământ sunt o realitate în România. Din acest motiv, cei mai dotaţi absolvenţi de facultăţi vor alege să-şi caute un job în alte domenii sau în altă ţară. Prin urmare, cei care rămân să slujească în şcoala românească n-au un nivel de pregătire în măsură să scoată elite din liceenii patriei. Şi, totuşi, avem – inclusiv în Curtea de Argeş – destui copii care câştigă premii la concursurile naţionale şi internaţionale, care iau bacalaureatul cu 10, ei nu s-au pregătit cu aceiaşi profesori pe care îi blamăm astăzi? Răspunsul nu e chiar simplu, presupune o analiză mai complexă pentru că trebuie ţinut cont şi de dotarea fizică şi intelectuală a copilului, dar şi de volumul de muncă diferit de cel al şcolarului de rând. Se obţin rezultate bune după multe meditaţii, după ore intense de studiu, şi din nou o întrebare: nu cumva profesorul de mate rasoleşte ora de curs ca să te cheme acasă la meditaţii, cu plicul în mână? Vom găsi destule răspunsuri afirmative, cum şi copii care au intrat la facultate din prima fără nicio oră de meditaţie. În mod sigur cadrele didactice nu sunt plătite decent, dar e valabil acest lucru pentru toate categoriile de bugetari, ce să mai vorbim de angajaţii la privat? De aceea e încă valabil vechiul principiu comunist: ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim! În acelaşi timp însă, niciun alt sector bugetar n-a fost atât de reformat ca învăţământul, încât profesori, părinţi şi copii par complet debusolaţi, aşteptând la fiecare început de an şcolar nişte limpeziri care întârzie să apară. De aceea, picaţii de la bac sunt în mare măsură expresia bulversării şcolii româneşti de după 1989. În câteva locuri din oraş se poate citi pe nişte bannere că o universitate din Piteşti înscrie studenţi, cu şi fără diplomă de bacalaureat. Aşa că, despre ce vorbim?
