Ion C. Ştefan şi-a transpus povestea vieţii într-un roman remarcabil!
Scriitorul arefean Ion C. Ştefan a participat marţi la întâlnirea lunară a Cenaclului literar local "Nicolae Velea", în cadrul căreia - printre vechii săi prieteni cu care împărtăşeşte aceeaşi pasiune pentru cultură - şi-a lansat cartea apărută anul acesta la Editura Arefeana pe care o conduce. Evenimentul s-a desfăşurat la Secţia pentru copii din cadrul Bibliotecii Municipale, fiind moderată de managerul instituţiei, ing. Marian Ghiţă, care s-a ocupat de oficiul de gazdă şi a avut grijă de primirea invitaţilor într-o atmsoferă cât mai prietenoasă.
"Umbra dintre noi" este o reflecţie a poveştii de viaţă a însuşi autorului, o formă de eliberare din mrejele unei iubiri neîmplinite care l-a măcinat ani de zile, un rezultat al suferinţei, al dorinţelor înfrânte şi al frământărilor din parcursul existenţei personale care i-au modelat Eul creator şi l-au desăvârşit. Povestea, construită ca un roman de experienţă - în mare parte, spirituală - aflat la graniţa dintre real şi imaginar, pare să se plieze pe schema unui bildungsroman clasic, urmărind procesul de maturizare empirică a naratorului. Romanul are şi o dimensiune onirică, dat fiind că o bună parte din experienţă se petrece în vis: iubirea platonică din viaţa reală este împlinită şi consumată în imaginar. Acesta este mijlocul prin care naratorul supravieţuieşte zbuciumului sufletesc şi rămâne statornic în faţa tentaţiei de a încălca porunca a zecea. Totodată, materializarea iubirii şi împlinirea dorinţelor în plan oniric este un soi de compensaţie pentru faptul că, în existenţa obiectivă, îşi păstrează puritatea şi nu se lasă atras în păcat.
Despre cartea lansată, dar şi despre "Eseu despre existenţa umană", apărută cu mult timp în urmă, au vorbit cu admiraţie şi preţuire prof. Cezar Bădescu, Elena Eşanu-Şerbănescu şi Constantin Voiculescu. S-au amintit şi alte scrieri ale autorului - dat fiind că are 35 cărţi publicate, atât pozie, cât şi proză - şi s-a vorbit despre temele cele mai importante abordate, printre care tradiţia, durerea, moartea demnă, neuitarea, înţelepciunea, omul ca erou şi altele. Într-un stil specific unui profesor de Limba română, prof. Voiculescu a analizat întregul roman pe capitole, vorbind despre semnificaţia titlurilor care le preced, dar şi despre cel al cărţii, raportat la semnificaţia întregii creaţii. "Umbra" despre care vorbeşte autorul este cea a primei iubiri adevărate şi sfinte - pentru soţia trecută în nefiinţă mult prea devreme - care se interpune între el şi Anna, o femeie de vârsta lui, faţă de care nutreşte încă din tinereţe o prietenie şi o iubire sinceră, nevinovată. Tema principală este - în mod evident - iubirea surprinsă în toate fazele şi sub toate aspectele ei, de la tinereţe şi până la bătrâneţe, urmărindu-l pe erou chiar şi dincolo de moarte. Pendularea între real şi fictiv stă sub semnul fluxului memoriei şi al amintirilor, iar în relaţia dintre creaţie şi existenţă se remarcă spontaneitatea şi ineditul. De altfel, de reţinut ar fi că o parte din acţiune este plasată în locuri reale din Curtea de Argeş, personajele participă la evenimente care au avut loc cu adevărat (la C.C.A. sau întâlniri de-ale Cenaclului), iar eroul este colaborator al unor publicaţii locale existente - printre care şi cotidianul ARGEŞ EXPRES - şi prieten cu acad. George Păun.
Făcând referire la obârşia autorului, directorul Muzeului Municipal, Ştefan Dumitrache, a amintit despre moşnenimea de la Arefu, despre care se ştie că erau oameni aspri, demni, curajoşi, războinici şi nu voiau să se supună altor conduceri. Şi-a exprimat bucuria că mai există arefeni adevăraţi, care să ducă mai departe acest spirit al locului şi şi-a manifestat dorinţa ca autorul să continue să scrie şi să viziteze mai des locurile natale.
Ion C. Ştefan a luat cuvântul la final şi a elucidat întregul mister al cărţii, dezvăluind o parte din sine celor prezenţi. "Cartea este dureroasă, pentru că vorbeşte despre un ideal care nu s-a împlinit, despre o iubire care rămâne ideală, la care prefer doar să visez, decât să o trăiesc. Eu am fost poet numai până mi-a murit soţia. Apoi nu am mai putut scrie versuri, pentru că ele înseamnă entuziasm, iar eu nu mai am această bucurie de viaţă şi nici tărie. Eu nu am fost fericit în viaţă pe acest plan, dar din punct de vedere moral am reuşit să ajung unde trebuie", a explicat acesta. Ca o surpriză, invitatul a avut dorinţa de a oferi în dar exemplare ale cărţii sale pentru patru persoane prezente la întâlnire.
