VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Iar s-au făcut 77!...
Se spune că există un trib prin Africa - exotic teritoriu, nu-i aşa?, o vreme s-a crezut până şi că Nilul izvorăşte de pe lângă porţile Raiului... - care numără cam în felul următor: unu, doi, trei, mult... Fericiţii de ei, săracii de ei! Nicio diferenţă între mult şi infinit, 77 e muuult, un număr nebulos, dincolo de înţelegere. Înţelegerea lor. Săracii de noi, fericiţii de noi numărăm ca obsedaţii tot ce se poate număra, de dimineaţa până seara, de luni până duminică, am ajuns să numărăm şi infiniturile, 77 e o bagatelă, o găselniţă numerologică - la care fac pauze autorii de seriale din ziare...
Pentru că chiar s-au adunat din nou 77 de vederi - poate una-două, vântul..., drept care iar întrerupem corespondenţa, măcar pentru o vreme, măcar pentru a face o tradiţie din pauza de după 77 de episoade. A promite (că voi reveni) e nobil, a te ţine de promisiune e burghez (vorbă franţuzească), pe Dealul Olarilor mă simt ca la ţară, a fi ţăran e titlu nobiliar, promit, deci, dar habar nu am dacă mă voi dovedi ţăran-sadea (şi voi uita promisiunea, ca un nobil-sadea) sau voi avea vreo răbufnire burgheză...
Şi câte mai erau de spus!
Prin toamna lui 2014, când mă pregăteam să reiau emisia (sau emisiunea? sau emiterea? - se confirmă din nou că "limba română este mai deşteaptă decât cei care o vorbesc", plagiat mărturisit din Ion Coja...) de vederi, stăteam cu urechile ciulite, pentru a-mi aduna subiecte. Ohoho! Mi-am făcut o colecţie consistentă, notând pe scurt ştiri TV, observaţii de pe stradă, veşti de pe internet - după o vreme, multe dintre ele s-au "fezandat", unele şi-au pierdut actualitatea, dar suficient de multe merită încă să meargă spre ziarul de miercuri. Înşir câteva mai la vale, ca-ntr-o ilustrată de pe vremuri, cu mai multe pozuleţe/pozulici aşezate una lângă alta, "Imagini din Sovata", pe de o parte, pentru a arăta cititorului că chiar mă mâncau buricele degetelor, pe de alta, pentru a-l provoca să-şi imagineze continuarea, până la obţinerea unor tablouri bine colorate. Să fiu sincer, mi-e şi teamă să dezvolt unele subiecte - un motiv în plus să mă opresc, până uită Dragnea de Legea defăimării (partidelor, politicienilor şi ideilor lor).
Aşadar: Ministerul Învăţământului a interzis corectarea lucrărilor elevilor şi studenţilor cu roşu - culoarea asta îi stresează. UE a interzis televizarea arestărilor, inculpaţii care doresc să transmită un mesaj complicilor trebuie să ceară şi, deci, să plătească transmiterea în direct (a gestului cu degetul la nas, de exemplu)... Deruta partidelor, dovedite inutile de Guvernul "tehnocrat" (nepartinic, e mai bine). Cristina Anghel (pardon: Cristiana-Irina Anghel), senator român (pardon!), dată afară din şedinţă de Călin Popescu Tăriceanu. Guvernul dinainte voia să impoziteze toate viciile (daţi, vă rog, cu presupusul) şi darurile (noroc că s-au opus Moş Nicolae şi Moş Crăciun). O prostituată a fost condamnată cu executare să presteze o muncă în folosul societăţii. Anduranţa afişelor electorale. Îi tot imităm pe americani - ce am putea prelua şi de la ruşi? Baia la copcă? Vânătoarea (prezidenţială) de tigri siberieni? Se aude că nordicii scot caligrafia din şcoală - noi scoatem direct limba română, scris şi citit. Vanghelie (alăturarea cu subiectul dinainte e complet neîntâmplătoare) îşi face partid şi candidează la Primăria Capitalei. E un paradox cum de oglinzile inversează stânga cu dreapta, dar nu susul cu josul - cam la fel e în politică (unde, totuşi, DNA-ul se ocupă şi de sus-jos). Idei de a face bani, etimologii corupte, ba chiar aş scrie ca altădată: eti(l)mologii. ONG-uri care acordă titluri, decoraţii, grade militare, indulgenţe. Femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii, deşi, aflăm de la TV, constipaţia e de două ori mai frecventă la ele. Mă opresc, deja sunt politically incorrect...
Şi câte se vor mai adăuga cu vremea... Ne mai vedem noi!...
