VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Vor să ne ia Dragobetele!...
Primesc acum vreo săptămână, de la o persoană de toată încrederea, nu spun cine, un e-mail alarmist şi alarmant, o "circulară" trimisă la mai multe adrese, prin care se anunţa că în urma unei hotărâri CEDO, treabă deja serioasă şi aproape nenegociabilă, România trebuie s-o lase mai moale cu Dragobetele şi să încurajeze Valentine’s Day! Se făcea vorbire despre o plângere a unuia foarte corect politic din punct de vedere modern-hetero-homo, care punea degetul pe o diferenţă majoră între cele două sărbători ale dragostei, o diferenţă, îmi dau seama, acum, după ce analizez situaţia, reală şi greu pardonabilă într-o UE care promovează umbrelele curcubee şi paradele cu inşi rujaţi, se leagă de guiţatul porcilor noştri, ne-a transformat ţiganii în romi şi romii în români tipici, ne-a numărat câinii de la stână... - a, nu, că asta au făcut-o deştepţii noştri - revin la diferenţa care ne încriminează: Dragobetele se referă explicit la el şi ea, Dragobetele sărută fetele, flăcăii zburătoresc fete, pe când sfântul Valentin, săracul, devenit pretext comercial, patronează orice pereche, ca să nu spun împerechere, ba chiar nu ţine seama de cifre, unu, doi, trei, patru, ce contează, se găseşte câte un nume potrivit pentru orice combinaţie, ba chiar e prilej de căsătorii de o zi între cine vrea cu cine-i place, căsătorii aproape legale, încheiate şi descheiate în public. Mai mult Dragobete şi mai puţin Valentine’s Day e clar împotriva curentului unificator al Europei dezunite, total plauzibil, deci, să fim chemaţi să contribuim şi noi, după puteri, la consistenţa continentului, renunţând la Drago..., chestia asta clar slavonă după nume, chiar dacă obiceiul (cum care? acela de a săruta fete în fugă...) datează de pe vremea dacilor, asta e mai presus de orice îndoială...
Am crezut, eram plin de mânie, eram gata să semnez petiţia online la care chema apelul... Un sceptic din grup a apucat să circule un mesaj de răspuns, cu îndoiala că CEDO ar avea o asemenea competenţă... Apoi un inspirat din grup a verificat sursa informaţiei: era o publicaţie glumeaţă, vestea era trecută la farse...
M-am liniştit - şi m-am neliniştit şi mai rău: Doamne, cât suntem de speriaţi! Dacă suntem anunţaţi că ni se mai pune o restricţie, că "ni se mai ia" ceva, credem, e în firea lucrurilor, "ne aşteptam noi", "Europa asta, care nu are ce face..."... Ca ţăranul, după colectivizare, cu un grup de studenţi-sociologi la poartă: - Bade, am venit să vă luăm un interviu... - Ce vreţi să-mi mai luaţi, mă?!...
Nu, Dragobetele rămâne - la concurenţă cu sărbătoarea capitalistă. Facem pariu că, aşa cum i-am asimilat pe cumani, gepizi, avari, vandali, slavi (doar avarii şi vandalii se mai manifestă, ar mai trebui asimilaţi o dată - şi cumanii boierului Neagu Djuvara), la fel o să facem şi cu valentainul lor? Şi cu altele, că din halouin au mai rămas doar dovleacul sculptat, cu lumânare înăuntru, şi un fel de colind preorăşenesc, Primiţi cu halouinul?, strigă nişte găligănei mascaţi la uşă, iar eu răspund, răutăcios: Numai dacă-mi spuneţi cum se scrie... şi ei pleacă bombănind... Din Ziua Tatălui tot Patruzeci de mucenici - patruzeci de pahare am făcut, din Întâi de Mai, sărbătoare de partid, cu mici balcanici şi bere ieftină, din revelion vanghelion şi din Eurovision - o şuşanea cu travestiţi... Tencsghiving nu ne interesează, ei cu curcanii lor, noi cu ai noştri! La fel, Ziua Reginei, Ziua fără fumat, Fără scandal în Parlament, Fără pantaloni în metrou... Nu ne dovedesc ei pe noi... noi suntem aici de două mii de ani, aici vom fi şi peste alte două mii... noi şi fetele noastre... plecate la cules (de căpşuni) în Spania... Dragobetele ei de treabă!...
