VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Să fumez, să nu fumez?...
Am argumente şi pro şi contra - Legea Antifumat le-a scos la iveală şi pe unele şi pe celelalte.
Sunt oarecum un fost fumător pasiv. Pe vremuri cu adevărat vechi, când Braşovul se numea Oraşul Stalin, iar Oneştii se pregăteau să devină Oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, tatăl meu fuma ţigări răsucite pe genunchi, din tutun de tabacheră, prins în foiţă aproape transparentă - la zile de sărbătoare, sau în bucăţi din ziarul Scânteia - în zilele obişnuite, aproape toate zilele de peste an. Nici tutunul şi nici Scânteia nu miroseau prea grozav, am rămas, ca să spun aşa, cu o impresie proastă despre ambele, drept care, mai târziu, când aş fi putut s-o fac, nici nu m-am abonat la ziar şi nici de fumat nu m-am apucat. A încercat un coleg de studenţie să mă promoveze şi coleg de pufăială, a stricat pe mine vreo duzină de ţigări, BT-uri, Bulgar Tabac, aproape un lux pentru cei care nu aveau acces la ţigări occidentale, dar nu ştiu din ce pachet alegea el ţigările, că toate împingeau fumul spre ochii mei, lăcrimam de parcă priveam din interior criza capitalismului mondial, nu simţeam nicio plăcere, doar usturime în ochi, nici să mă văd în oglindă ce interesant sunt cu ţigara între degete nu mai eram în stare.
Presupun că asta e principala atracţie, poza, cel puţin la început, când îţi dau tuleiele şi vrei să ţi se îngroaşe vocea mai repede, plus că fumul îţi mai ascunde cât de cât şi acneea. La băieţi, că la fete nu ştiu care e rezonul pentru care fumegă cu atâta pasiune şi în curtea liceului şi, dacă ajung şoferiţe, imediat ce urcă la volan. S-ar putea să fie şi o conspiraţie a instructorilor de la şcolile de şoferi, de la prima lecţie le conving pe blonde că pedalele scârţâie dacă nu e fum în maşină. (Notă: de întrebat. Dilemă: instructorii sau şoferiţele?)
Încă de la începutul anilor '90 am văzut, prin Nordul cel naiv-civilizat al Europei, ceea ce se pregăteşte acum şi la noi: cuşti pentru fumători, prin gări şi aeroporturi, restricţii, locuri de fumat încercuite cu gard. Camere de împuţit hainele pentru cei care voiau neapărat să fie altfel decât cei mulţi şi nepăsători care treceau pe alături zâmbind parcă sfidător. Vai de capul lor de minoritari - fumătorii sunt una dintre puţinele minorităţi faţă de care corectitudinea politică se face că plouă.
Citez, aproximativ, dintr-un articol găsit de curând pe internet: unde e libertatea pe care o predică democraţia?! Dacă vreau să-mi fac rău, e treaba mea... Prima lege antifumat din lume a fost dată de nazişti...
Dacă aş avea o ţigare între buze, mi-ar cădea din gură, asta după ce s-ar şi stinge. Nu-i aşa că e un argument tare - dublat de referirea la nazişti. Cui nu-i place să fie liber? Dacă vrei să te simţi liber, apucă-te de fumat, acum, când s-a dat legea. (Nu ştiu de ce, dar raţionamentul îmi aminteşte supărarea lui Putin vizavi de scutul antirachetă de la Deveselu, văzut ca ameninţare la adresa Rusiei... Limitarea putinţei de a da cu racheta în Europa e o agresiune faţă de cel care dă cu rachete... Tuşeşte Aristotel-logicianul în mormânt de parcă s-ar fi înecat cu fum de BT fumat neîndemânatic). Măcar de fumat "ţigări electronice" să ne apucăm. (Facem pariu - pe un pachet de ţigări pe care scrie că fumatul îmbolnăveşte, ucide, prosteşte, scade fertilitatea şi potenţa, nu neapărat în ordinea asta - facem pariu că nu va trece mult până ce se vor pune pe piaţă smarturi din care se poate fuma electronico-digital? Baterie au, rezerva de fum mai lipseşte).
Voiam să mai spun ceva despre producătorii de ţigări, despre havane (americăneşti), despre parlamentari, dar sunt nervos, merg pe balcon să trag un fum. Pasiv, dar gratis, de la vecinul de dedesubt... A fost doctor, mai are Kent de pe vremuri, din ăla fără inscripţii care te sperie...
