VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Ce şi-au mai ales aleşii
M-am mai minunat, în public, cât de inventivi sunt aleşii noştri (şi la fel aleşii lor, nu trebuie să ne facem iluzii că ai noştri sunt mai speciali), dar fac ei ce fac şi mă uimesc din nou. Sigur, uimirile sunt de două feluri, admirative pe-adevăratelea ("ete-ai dreacului ce le-a trecut prin minte!...") şi admirative pe-njuratelea ("nu se mai satură ăştia, uite ce şi-au mai votat!..."). De multe ori, cele două categorii se cam amestecă, nici nu ştii pe ce coloană să pui o lege nouă, la prima citire pare doar bizară, dar sub ea se poate ascunde un interes foarte precis, bun de înjurat...
Amintesc doar câteva hotărâri, nu cred că sunt legi propriu-zise, care sunt clare, din categoria "cine are pâinea şi cuţitul, dar n-are obraz-ruşine-teamă". Le-am găsit prin ziare, nu am referinţe oficiale, dacă ziarele au exagerat, fac o dublă eroare, colportez o exagerare şi, mai rău, dau idei parlamentarilor (dar merită: înseamnă că citesc ziarul nostru, fie şi pe internet, în timpul dezbaterilor, al votului pentru încuviinţarea arestării unui coleg sau în maşină, pe tableta tocmai primită de la Senat, una nouă, de ultimă generaţie, pe care şi-au votat-o tot ei).
Un parlamentar trebuie să fie prezentabil, să iasă bine în poze, deci trebuie să aibă haine noi măcar atunci când i se fac poze. Adică mai tot timpul, că presa stă cu lentila aparatului de fotografiat pe ei - ca să nu mai vorbim şi de paparazzii DNA, care-i fotografiază şi în infraroşu, prin ziduri... Drept care şi-au votat un mic adaos la salariu-indemnizaţie sau ce-or mai fi primind ei în schimbul muncii, mic, adică aproximativ opt pensii de profesor gradul I care "s-a distrat" (că nu se poate numi muncă, munca este plătită) vreo 35 de ani predând chimie la un liceu. Fix 9.000 de lei (din cei "grei", desigur, RONi, cum se spunea acum câţiva ani şi cum încă mai găsim prin meniurile din restaurante) pe lună! Nu compar cu salariul unui matematician, că mi-e ruşine, aştept să ies la pensie, să intru în rândul lumii, al votanţilor-pensionari... salut, Corega! noroc, Corega! (în timp ce scriu, dosarul meu e "în lucru", nu ştiu "cuantumul" cu care mă voi făli din ianuarie încolo - normal să mă înrăiesc, ai dreacului ei!).
Nu cred că parlamentarii sunt şi obligaţi să cheltuiască toate aceste opt pensii de profesor în fiecare lună, presupun că-şi pot pune RON peste RON, pentru a-i folosi mai mulţi deodată, pentru haine cu adevărat fotogenice, de firmă, mai scumpă firma decât haina în sine. Asta presupune numărarea periodică a banilor, drept care, deloc surprinzător de data asta, aleşii şi-au alocat fonduri şi pentru cumpărarea unor maşini de numărat bani! Unde sunt plasate, nu ştiu. Cum sunt folosite, nu ştiu. Vin cu sacoşa plină de acasă, stau la rând la maşina de numărat RONi, sau iau maşina de numărat cu ei, pe tabel, planificat, ca să nu iasă cu sacoşa în public? Prima posibilitate are riscuri evidente: dacă e o pungă biodegradabilă şi tocmai în ziua aceea îi vine vremea să se împrăştie în natură, împrăştiind şi banii pe coridoare, în văzul procurorilor? Nu ştiu detalii, dar pare plauzibil că fiecare parlamentar, pe lângă o tabletă de sezon, primeşte şi propria maşină de numărat bani, una pe mandat, anexă la insignă. Spre folosinţa lui şi a familiei, în ciuda Agenţiei Naţionale de Integritate.
Am mai citit prin ziare şi despre cheltuielile Parlamentului pentru săpun şi hârtie igienică, dar trec repede peste subiect, ne-ar trimite în zone prea gospodăreşti (dacă nu cumva şi-au cumpărat aleşii şi "hârtie igienică marca Pantagruel" - nu detaliez, recitiţi-l pe Rabelais!), despre instalaţia de înmuiat posmagii, dar una de-asta, nemetaforică, mi-ar folosi şi mie, nu vreau să fac glume pe seama ei, despre... I-auzi una proaspătă: s-a stabilit prin lege câţi câini să aibă fiecare stână! Aferim! Trec la o vedere nouă...
