Tabletă de scriitor - INDEPENDENŢA EULUI
Fiecare om are o personalitate a lui, un mod de a se manifesta independent, fără a leza felul de a fi al celorlalţi. Dar aceasta este o manifestare, în general, de la sine înţeleasă, pe care nimeni nu o pune la îndoială. Mai mult încă, ne străduim să respectăm şi autonomia altora.
Dar când scriem independenţa eului, ne gândim la ceva mai mult, adică la libertatea unui om de elită în domeniul gândirii şi hotărârilor sale. Prin analogie, vorbim despre eul poetic la Eminescu, la Blaga, la Nichita Stănescu ori la Ion Barbu. Ne referim atunci la specificul de creaţie al fiecăruia dintre ei, adică prin ce excelează individual, prin ce se deosebeşte de ceilalţi.
Transferând calitatea specificului, înţelegem gândirea şi originalitatea de manifestare a altor oameni de cultură, ştiinţă, creaţie artistică, ajungem din nou la independenţa eului. Ea se manifestă deplin prin tot ceea ce gândeşte sau face omul respectiv. Dar această calitate nu o putem atribui oricui, ci doar celor deosebiţi şi, din punctul de vedere al cerinţelor artistice, mai presus decât alţii.
Eul este personalitatea însăşi, manifestarea plenară a inteligenţei şi a puterii de creativitate - ceea ce ne situează mai presus de vicisitudinile vieţii.
