VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Breşe în tricoul feminist?...
Cu feministele nu e bine să te pui... Sunt pretutindeni, alerte, nemiloase, veghează încontinuu (atenţie, "continuu" a adjectiv, nu adverb, ar fi fost vai şi amar de vederea mea dacă vreo doamnă profesoară, feministă sau nu, m-ar fi prins cu greşeala încă din rândul al doilea - mai târziu nu mai contează, oboseala mea, enervarea lor...) şi asta nu de azi-de ieri, ci măcar de vreun secol şi jumătate (vezi istoria zilei de 8 martie), antrenament, tradiţie. Progresele sunt vizibile şi pentru bărbaţi, deopotrivă pentru esteţi şi pentru afoni: crinolina şi corsetul au fost înlocuite cu blugii şi pufoaica, blugii au fost găuriţi pe coapse, pufoaica a fost aruncată, la fel şi sutienul, tricoul de vară, aparent uni-sex, e suficient de scurt ca să se vadă bumbul din buric, a fost pus în circulaţie cuvântul tanga (nu zâmbiţi, are mai mult de-o duzină de înţelesuri, cel la care v-aţi gândit dumneavoastră e doar unul dintre ele şi e şi printre cele mai de curând intrate în uz, că minimalismul e un curent - artistic, desigur - relativ recent), am o bănuială că şi teroarea-obsesia-moftul corectitudinii politice (de ce politice?!) a început tot cu teroarea-obsesia-moftul de a spune el/ea (în engleză se poate prescurta prin (s)he) în locul generalului "el", de a adăuga precaut femininul ori de câte ori este pericol de încălcare a legii (ştiu că încă nu e lege, dar va fi curând, vine firesc după cea cu comunismul, dictatorii, propaganda extremistă), mă şi mir că pe "trecerea pentru pietoni" nu s-a pus încă "şi pietoane", iar pe semaforul pentru pietoni şi pietoane e pictat un bărbat care trece strada. De ce nu şi o femeie? E adevărat, apare o problemă tehnică aici: cum reprezentăm pietoanele, cu fustă sau cu pantaloni, că ceva trebuie să aibă pe ele? Punem două imagini pe cercul cu lumină verde sau inventăm semafoare cu imagini alternative, bărbat-femeie-bărbat-femeie?... Imaginaţia o ia razna: putem pune bărbatul pe roşu şi femeia pe verde (v-am servit-o mură-n gură, graţioase feministe, fără să pretind vreo răsplată!), eventual nu mai punem siluete, ci învăţăm din ingeniozitatea celor care concep semnele care marchează cele două uşi din locul acela, spre care măcar de câteva ori pe an ne ducem uitând de toate, întorcându-ne zâmbind larg, ca pentru a ilustra filosofica observaţie cum că "puţin îi trebuie unui om pentru a fi fericit!..." Pălării, pantofi, siluete stilizate, din faţă sau din profil, litere (cel mai greu e cu cele chinezo-japoneze, până le înveţi trece urgenţa), umbrele, poşete - că, desigur, nu poţi fi foarte explicit, iar dacă scrii simplu "bărbaţi" şi "femei" e prea simplu.
Promisesem nişte breşe în tricou - cele din semnalizarea trecerilor peste stradă sunt deja suficiente pentru un marş demonstrativ, dar mai am un întreg domeniu care ar trebui să le ridice pe feministe la luptă. E vorba de domeniul berii. Da, lichidul acela amărui, blond sau brun, nu contează, oricum n-are niciun haz şi mai şi îngraşă, după care se dau în vânt bărbaţii, sunt mii de mărci în lume, mai toate cele pe care le ştiu eu au nume masculine (conspiraţie clară!), una dintre ele, nu spun care, că nu primesc nici măcar o halbă dacă îi fac reclamă aici, a avut de curând o promoţie, sub sloganul "Câştigă un tricou... la 15 secunde!", regulamentul e scris cu litere atât de mici, că ar trebui să câştig mai întâi o lupă de filatelist octogenar ca să-l pot citi, reuşesc doar să descifrez "Pentru cei peste 18 ani". V-aţi prins? Cei, discriminatoriu, discreţionar, anacronic, penalizabil. Cele peste 18 ani sunt excluse... "Cu ce drept, domnule Ursus!" Dacă nici asta nu e breşă în tricoul feminist, atunci care? Dacă nu acum, atunci când? Parcă văd demonstraţia de pe bulevard, pancarte, chirăială, cratiţe lovite cu doza de bere goală, iar spectatorii, la terasele de pe trotuare, ştergându-şi spuma de pe buze... Orice marcă, rece să fie. Şi suficientă. Sper să se anunţe din timp în ziar...
