Ion Popescu - "În voia şeii"
Fără îndoială, numărul argeşenilor care-l cunosc pe prof. Ion Popescu este destul de mare. Un om serios, interiorizat, dând uneori impresia că ar purta pe umerii săi puternici grijile lumii fără să se plângă, dar şi fără a se împăca fatalist cu realitatea inconvenabilă la un moment sau altul al vieţii. Nefiind narcisist, n-a vorbit vreodată pentru plăcerea de a se autoadmira, păstrându-şi locvacitatea mai ales pentru scris. Pentru că ăsta a fost hobby-ul secret al prof. Popescu, căruia puţini din cei care-l cunoşteau i-au bănuit firea sensibilă sau faptul că ar fi găsit în poezie un mijloc de decontaminare de răutăţile lumii înconjurătoare. Retragerea premeditată într-un exil interior nu trebuie privită ca o dezertare, dovadă fiind versurile pe care le scria în perioada 1970-1994, păstrate cu grijă într-un sertar, reluate şi şlefuite de nenumărate ori în tentativa de a le desăvârşi, aşa cum îi cerea spiritul său perfecţionist.
Greu de spus care a fost minunea care l-a convins să le aducă lumina tiparului, bucurând suflete gemene în sensibilitate prin volumul de debut "În voia şeii", apărut recent în Editura EUL, Curtea de Argeş. Autorul încă nu s-a decis când va face lansarea oficială, dar oricum nu va mai întârzia foarte mult timp. Ca avanpremieră cităm astăzi o strofă din poemul "Vid", scris în noiembrie 1989, care ne dezvăluie nu numai valenţe filozofice, dar şi profetice: "Apărut-au goluri pline cu vid./ Găurile negre ale lumii noi./ Între jos şi sus s-a armat un zid./ Semn că şi astăzi sunt strigoi".
N-am putea încheia această scurtă prezentare fără câteva date biografice ale autorului argeşean get-beget. Prof. Ion Popescu s-a ridicat dintr-o familie modestă prin propria-i muncă. A văzut lumina zilei la Valea Danului, în 3 septembrie 1944, când încă mai mureau oameni pe fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial. După şcoala primară, absolvită în comună, a urmat cursurile unei şcoli de meserii la Curtea de Argeş şi, la seral, cursurile liceale la "Vlaicu Vodă". Absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filozofie a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza", din Iaşi, promoţia 1974, a făcut o lungă carieră în învăţământul din urbea noastră, unde a educat generaţii de tineri la liceul absolvit sau la Forestier. A cochetat o scurtă perioadă cu politica, fiind membru PAC, condus de criticul literar Nicolae Manolescu şi a fost consilier local în primul mandat al primarului Gheorghe Nicuţ (1996-2000), după care a abandonat lumea aceea în care nu se simţea în largul său. "Am crescut în cultul cinstei şi al muncii, cărora le-am rămas tributar convins, în ciuda oportunismelor de tot soiul, care m-au provocat necontenit. Am reuşit un trai la limita decenţei, chiar dacă mulţi prieteni, colegi etc. m-au dezaprobat" - mărturiseşte dumnealui. Nouă nu ne rămâne decât să urăm bun venit cărţii şi autorului, atunci când se va lansa. Şi, la mai multe!
