Acoperă-mi inima cu ceva …
Da, da dacă mai aveam vreun dubiu, iată că a fost spulberat de ploile pe care ni le-am fi dorit astă-vară, dar … deh. Nu se întâmplă cum vrem noi decât foarte rar. Ceea ce ne și face, probabil, să nu renunțăm să facem planuri, să ne luptăm pentru ele sau, măcar, să visăm.
Toamna este unul dintre cele mai nehotărâte anotimpuri: nu-și poate lua rămas bun de la vară, dar nici nu are încă atâta curaj încât să intre hotărâtă în iarnă. Și atunci ne pregătește pentru zilele scurte, dar pline de nuanțe minunate, acoperind toată paleta coloristică de la roșu aprins, galben auriu, verde pălit sau încă intens, albastru brumăriu la culorile fascinante ale trandafirilor păliți de brumă, și uneori la albastrul limpede al cerului care ne face cu ochiul prin perdelele mohorâte de ploi cenușii spunându-ne că va apărea din nou cândva după ce va lăsa zăpada să se reverse peste noi. Deși ne dorim, nu-i așa, zăpada de Crăciun, ea probabil va veni mai târziu în ianuarie. Cine mai știe azi cu încălzirea globală și schimbările climatice ?
Oricum, toamna ne pregătește pentru reducerea vitezei vieții cotidiene, pentru a ne face planuri să stăm mai mult în casă, să ne jucăm cu copiii sau nepoții jocuri adevărate nu pe telefoane sau console, să le spunem sau să le citim povești. Și, de ce nu, să citim mai mult și noi. Doar sărbătorile, de import sau nu, care împodobesc calendarele religioase sau laice au toate în centrul lor familia și magia lucrurilor făcute împreună. Și, în felul ei divers și multicolor, dar foarte înțelept, toamna ne amintește că deși este anotimpul belșugului și al recoltelor este și cel care ne învață că lăcomia și risipa sunt două dintre păcatele capitale ale lumii de azi spre care suntem împinși constant de un marketing tot mai dezmățat și îndreptat doar spre profit.
Ce mă face să fac acest considerații filozofice simpliste, unii ar zice chiar de doi bani? Viața și ce se întâmplă în jurul nostru. Am avut săptămâna trecută tot felul de experiențe despre care vă voi spune câte ceva pe foarte scurt în aceste rânduri. De ce ? Pentru că este important să ne amintim lucrurile pe care le-am făcut, de ce am ales să le facem, modul în care ele ne-au obligat, sper, să reflectăm și, poate, să ne gândim că nu este constant obligatoriu să fim peste tot. Lumea supraviețuiește și fără noi.
Săptămâna a început efectiv marți când am avut întâlnirea lunară a CLER Sr (probabil că cei care citiți această rubrică știți deja este vorba de CLUBUL DE LECTURĂ ELISABETA R pentru seniori). A fost o seară de toamnă ploioasă, dar plină de vibrații optimiste. În afara subiectului Omul în căutarea sensului vieții de Viktor Frankl și a recitării, da, da – toată lumea a recitat o câte o poezie rezonând cel mai bine cu starea noastră de spirit în această toamnă, au fost câteva momente emoționante. Vizita Luanei Arsene, jurnalistă și redactor șef-adjunct la publicația Argeș Expres, care a venit cu flori pentru cele două sărbătorite Aurelia Corbeanu și Elena Șerbănescu Eșanu, membre ale CLER. A fost o reală surpriză pentru cele două sărbătorite și ne-am bucurat că am putut să le oferim acest moment emoționant. În plus, Luana ne-a vorbit pe foarte scurt, dar la obiect în concordață cu tematica serii, și despre vizita ei din vară la Auschwitz.
Aurelia și Elena au primit diplome CLER, am cântat mulți ani trăiască, am tăiat tortul (mulțumim frumos Iulia Catrina pentru logistică) și ne-am bucurat de optimismul celor două doamne, am ascultat poeziile recitate de ele, dar și de ceilalți membri prezenți, apoi am discutat despre „sensul vieții”. Discuțiile pe care le-am avut nu încap aici, dar sper că își vor face loc într-un articol mai amplu. Aici doar spun că cele două minunate doamne profesoare sunt un exemplu de vitalitate și participare constantă la CLER Sr. Să ne trăiască!
De miercuri m-am mutat la București unde am început sezonul conferințelor. Joi am fost la conferința anuală a departamentului în care am lucrat peste 30 de ani. Am participat la masa rotundă QUEST 30. QUEST este prescurtarea pentru Asociația Română pentru Servicii Lingvistice de Calitate (Romanian Association for Quality Language Services) și are membri individuali și instituționali. Este membru asociat al EAQUALS (The European Association for Quality Language Services), organizație europeană de referință în asigurarea calității serviciilor de învățare a limbilor străine. Printre membrii și partenerii săi se numără centre de limbi străine, școli și instituții de învățământ din România (Fundația EuroEd din Iași, Shakespeare School din București, International House Timișoara, Class Constanța, Departamentul de Limbi Moderne și Comunicare în Afaceri din ASE București, ș.a.).
A fost o întâlnire plină de amintiri, evocări, nostalgii, surprize, evaluări ale unui trecut pe care cei mai tineri nu l-au cunoscut sau l-au uitat. 30 de ani de QUEST. Am făcut recomandarea și sper să existe voința și resursele de a consemna analog o istorie fascinantă. Colega mea prof. univ. dr. emerit habil. Laura-Mihaela Muresan, este în continuare forța care are tăria, dedicarea și disciplina de a fi vectorul acestei istorii. Am avut și o surpriză frumoasă de a-l reîntâlni pe Michael Hall, pe atunci, cu 30 de ani în urmă, consultant al Consiliului Britanic pentru centrele de limbă engleză din România.
Tot joi, de data asta online, am participat cu plăcere și la panelul 5 intitulat Peisaje mentale și perspective culturale în studiile despre Extremul Orient (Mindscapes and Cultural Insights in Far Eastern Studies). Interesul meu pentru Asia este în continuare foarte constant. Și a fost un panel foarte interesant după cum se poate vedea din titlurile lucrărilor: Lupta pentru supremație în era inteligenței artificiale – China și Orientul Mijlociu. Putem zări ceva prin vânturile schimbării? – Mariana NICOLAE; Mecanismele de adaptare și de gestionare ale Taiwanului, în calitate de stat aliat de mici dimensiuni în timpul Războiului Rece: un studiu de caz privind Programul „Marele Deșert” – Yu-Ru, SU, doctorandă, Taiwan; Metafora vrăjitoriei: o nouă interpretare a magiei Yan în „Povestea pietrei” – Ting Lei, doctorandă, Polonia; Geografia începutului: loc, vindecare și apartenență în „Moshi-moshi” de Banana Yoshimoto – Raluca NICOLAE.
Poate este cazul să menționez aici, și o fac cu mare plăcere, că Raluca Nicolae (o simplă coincidență de nume) este o reputată traducătoare de literatură japoneză și cărțile pe care mi le semnalează au fost dezbătute cu mare interes de CLER.
De vineri am trecut la altă conferință la care particip de 14 ani: conferința internațională „Strategica” organizată de Facultatea de Management de la SNSPA. A fost și anul acesta un eveniment bine ancorat la problematica lumii de azi cu o temă care ne frământă pe toți: Transformând modelele economice și organizaționale (Transforming Economic and Organizational Models). Împreună cu tânăra mea colaboratoare, Xin Huang, cercetătoare și profesoară la Universitatea Corvinus, Budapesta, am moderat panelul Leadership și management pentru valorificarea potențialului uman într-o eră a transformărilor instituționale și tehnologice (Leadership and Management for Human Achievement in an Era of Institutional and Technological Transformation). Nu a fost ușor pentru că cei veniți din industrie au avut prezentări deosebite care au incitat la discuții pe care a trebuit să le întrerupem sub presiunea timpului. Ele s-au prelungit în pauza de prânz și chiar ulterior pe mail. Semn clar de succes.
Tot vineri am participat la un atelier deosebit de incitant găzduit de Andreea Mitan, director executiv al Centrului de Cercetare în Management, SNSPA, și având ca temă Culturi pregătite pentru viitor: construirea unor organizații care prosperă în condiții de incertitudine (Future-ready cultures: building organizations that thrive under uncertainty). Am avut ca parteneri de discuții un arhitect, un specialist în securitate cibernetică, o psihologă și eu cu o pregătire multidisciplinară. Și desigur, sala, auditoriul, care ne-a pus întrebări nu întotdeauna foarte comode, dar semnificative.
Despre ce am discutat? Despre inteligența artificială, schimbările demografice, transformările geopolitice și noile așteptări privind munca, timpul liber, care vor remodela, de fapt remodelează, organizațiile într-un ritm accelerat. Și totuși, nu tehnologia este cea care va determina viitorul muncii. Cultura organizațională, cu alte cuvinte valorile comune, comportamentele, practicile de leadership și mediile care definesc modul în care oamenii colaborează și inovează sunt cele care se vor transforma într-un avantaj competitiv definitoriu.
Am descoperit că de oriunde am veni, geografic, dar și organizațional, avem aceleași îngrijorări care nu sunt neapărat pentru noi cât pentru copiii, elevii și studenții noștri. Mă opresc aici cu relatarea săptămânii mele pentru că nu vreau să plictisesc cititorii.
M-am întors sâmbătă dimineață la Curtea de Argeș pe o ploaie mohorâtă de toamnă cu speranța că se va mai potoli. Aveam treburi planificate prin grădină. N-a fost să fie – doar e toamnă!
Acoperă-mi inima cu ceva … cu o carte sau cu povești/poezii/cântece (nu de pe telefon) care să ne lumineze toamna.
