Halloween: tradițiile sunt lucruri pe care le construim împreună

În fiecare an, spre sfârșitul lunii octombrie, vitrinele magazinelor se umplu de dovleci portocalii, schelete, vrăjitoare, fantome și păianjeni. Copiii se pregătesc să se costumeze, școlile și grădinițele organizează petreceri tematice, iar comercianții descoperă încă un prilej de a-și spori vânzările. Halloweenul a ajuns și în orașele mici din România, unde provoacă reacții dintre cele mai diferite. Pentru unii este o distracție nevinovată, pentru alții o sărbătoare străină, importată fără discernământ, care ar contraveni tradițiilor noastre creștin-ortodoxe.

Dar ce știm, de fapt, despre Halloween? Și cât din ceea ce sărbătorim astăzi mai are legătură cu originile sale?

Două articole publicate de JSTOR Daily, o publicație americană care valorifică cercetarea academică pentru publicul larg, ne invită să privim dincolo de costumele înfricoșătoare și de rafturile supermarketurilor. Vi le rezum mai jos pentru că mi se par interesante și educative.

Originile Halloweenului sunt asociate cu Samhain, o sărbătoare celtică ce marca trecerea de la sezonul recoltelor la iarnă. Era un moment de graniță între anotimpuri, dar și, potrivit credințelor populare, între lumea celor vii și cea a morților. Se credea că în această noapte spiritele puteau pătrunde mai ușor în lumea oamenilor. De aici, probabil, fascinația pentru fantome, măști și personaje supranaturale.

Odată cu răspândirea creștinismului, vechile obiceiuri s-au intersectat cu sărbătorile creștine dedicate sfinților și celor dispăruți. De altfel, numele Halloween provine din All Hallows' Eve, ajunul sărbătorii Tuturor Sfinților, celebrată în continuare la 1 noiembrie în tradiția creștină occidentală.

Așadar, Halloweenul nu s-a născut ca o sărbătoare anticreștină, deși unele dintre practicile sale provin din credințe precreștine. Istoria sa este mai degrabă una a suprapunerilor culturale, a adaptărilor și reinterpretărilor succesive. Ceea ce nu înseamnă că toate aceste practici sunt compatibile cu orice tradiție religioasă, ci doar că realitatea istorică este mai complicată decât etichetele pe care le folosim astăzi.

Interesant este că Halloweenul comercial, cu dulciuri, costume și petreceri, este o invenție relativ recentă, forma americană contemporană a sărbătorii conturându-se abia pe la mijlocul secolului XX. În secolul al XIX-lea și la începutul celui următor, Halloweenul era asociat mai ales cu jocuri de ghicit viitorul, farse și uneori chiar acte de vandalism. Într-un orășel american, în 1932, distrugerile provocate de tineri în noaptea de Halloween au fost atât de mari, încât autoritățile școlare au propus organizarea unei petreceri comunitare pentru a canaliza energia acestora spre activități mai puțin distructive. De aici o soluție pragmatică: dacă nu poți elimina o tradiție populară, încearcă să-i modifici manifestările.

Treptat, comercianții, producătorii de dulciuri și industria divertismentului au transformat Halloweenul într-o sărbătoare de masă. Istoricul Leigh Eric Schmidt a studiat această comercializare a calendarului american, proces prin care sărbătorile au devenit oportunități economice. Magazinele, publicitatea și producătorii de bunuri au început să influențeze nu numai felul în care oamenii sărbătoresc, ci și ceea ce consideră că merită sărbătorit.

Vă sună cunoscut? Desigur. Nu este foarte diferit de ceea ce se întâmplă astăzi cu Valentine's Day, Black Friday sau chiar cu unele dintre tradițiile noastre de Crăciun și Paște.
Poate cea mai surprinzătoare poveste este cea a dovleacului, devenit simbolul aproape universal al Halloweenului. Tot într-un articol din JSTOR Daily, How the Great Pumpkin Became Great, Jacqueline Mansky explică modul în care dovleacul uriaș și portocaliu a dobândit o semnificație culturală specială în Statele Unite.

Originar din America de Nord, dovleacul a fost asociat treptat cu viața rurală, recoltele bogate și idealul fermierului independent, harnic și apropiat de natură. Pe măsură ce America se industrializa, lumea agrară devenea obiectul unei nostalgii tot mai puternice. Dovleacul, mai ales cel de dimensiuni spectaculoase, reprezenta această lume pe cale de dispariție.
Comercianții au înțeles repede potențialul său. Dovlecii uriași au început să fie expuși în magazine, devenind atracții în sine.

Un moment interesant în istoria culturală a dovleacului apare în 1966, odată cu difuzarea filmului de animație It's the Great Pumpkin, Charlie Brown, inspirat de personajele create de Charles M. Schulz. În poveste, Linus așteaptă cu încredere apariția Marelui Dovleac, o ființă imaginară binevoitoare care ar urma să aducă daruri copiilor.

Este o satiră tandră a credinței și a așteptării, dar și o demonstrație a felului în care cultura populară poate inventa mitologii noi pornind de la simboluri mai vechi.
Câți dintre copiii care scobesc astăzi dovleci de Halloween cunosc această poveste? Probabil foarte puțini. Dar câți dintre adulți știu că, înainte ca dovleacul să devină un simbol american, în tradițiile irlandeze se foloseau și napi (sfeclă) sculptați, în care se introduceau lumânări?

Simbolurile călătoresc, se transformă și uneori își pierd aproape complet semnificația inițială.
În România, Halloweenul a pătruns mai ales prin filme, televiziune, publicitate și, ulterior, prin internet și rețelele sociale. Nu a venit ca o sărbătoare religioasă, ci ca un produs cultural și comercial.
De aici și una dintre contradicțiile sale. Cei mai mulți copii care se costumează în vrăjitoare, vampiri sau personaje din desene animate nu participă la vreun ritual păgân și nici nu contestă credința părinților sau a bunicilor. Pur și simplu se joacă.

În schimb, pentru unele persoane mai în vârstă, mai ales pentru cele atașate de tradiția ortodoxă, Halloweenul poate părea o celebrare a răului, a morții sau a unor simboluri incompatibile cu credința lor. Aceste rezerve nu trebuie ridiculizate. Ele exprimă adesea o preocupare sinceră pentru păstrarea identității culturale și religioase. Dar merită să ne întrebăm dacă identitatea unei comunități este atât de fragilă încât să fie amenințată de un dovleac luminat sau de un copil costumat în fantomă.

Mai ales că și tradițiile românești cunosc măști, personaje fantastice, ritualuri de alungare a spiritelor rele și momente în care lumea obișnuită pare să se întâlnească cu cea supranaturală. Să ne gândim la jocurile cu măști de Anul Nou, la strigoii din credințele populare sau la obiceiurile asociate nopții Sfântului Andrei.

Desigur, asemănările nu înseamnă identitate. Fiecare tradiție are propria istorie și propriile semnificații. Dar ele ne amintesc că fascinația pentru necunoscut, pentru moarte și pentru lumea spiritelor nu aparține exclusiv unei culturi. Și atunci aș zice că problema cea mai importantă nu este dacă trebuie să acceptăm sau să respingem Halloweenul, ci felul în care ne raportăm la tradiții, fie ele proprii sau împrumutate.

Comerțul are o capacitate extraordinară de a transforma orice sărbătoare într-un prilej de consum. Dar nu comercianții sunt cei care trebuie să decidă ce înțeleg copiii dintr-o sărbătoare. Aici intervin familia, școala și comunitatea.

O petrecere de Halloween poate rămâne o simplă ocazie de a cumpăra costume și dulciuri. Dar poate deveni și un prilej de a discuta despre istorie, folclor, diferențe culturale, imaginație și creativitate. Copiii ar putea descoperi de ce oamenii au inventat povești despre spirite, cum s-au transformat obiceiurile și ce legături există între tradițiile diferitelor popoare. Și, cel mai important probabil, este să ne rezervăm timp ca familie să cioplim dovleci împreună, să-i vopsim, să vorbim despre tradiții, așa cum am făcut anul acesta cu nepoțelul meu de 5 ani și ce vecinul meu David, 11 ani, alături de care am petrecut câteva seri minunate. Am învățat multe lucruri noi despre tărtăcuțe, pregătirea vopselelor și cum să fim creativi pentru a transforma dovlecii în obiecte decorative pline de mister. Copiii își vor aminti probabil multă vreme cum au sculptat și pictat dovlecii, nu câte dulciuri au primit.

Halloweenul nu trebuie nici idealizat, nici demonizat. Putem privi critic comercializarea sa fără a condamna bucuria copiilor. Să nu uităm că cei mici nu preiau neapărat semnificațiile pe care adulții le atribuie simbolurilor. Pentru un copil, o mască poate însemna joc și imaginație, în timp ce pentru un adult aceeași mască poate reprezenta o amenințare spirituală. Această diferență de interpretare explică, probabil, o parte din tensiunile dintre generații.

Poate că, în cele din urmă, cel mai interesant lucru pe care ni-l oferă Halloweenul nu este posibilitatea de a ne costuma pentru o seară, oare vă faceți singuri costumele sau mergeți la supermarket pentru că este mai simplu, ci aceea de a descoperi cât de mult seamănă oamenii între ei atunci când încearcă să dea sens necunoscutului.

Și cât de diferite sunt poveștile pe care le inventează pentru a-și îmblânzi fricile.

Prin urmare, adevărata întrebare nu este dacă sărbătorim sau nu Halloweenul, ci ce facem din această sărbătoare. Putem cumpăra un dovleac de plastic, fabricat la mii de kilometri distanță, sau putem petrece o după-amiază împreună cu copiii, sculptând un dovleac adevărat, inventând povești și învățând unii de la alții. În primul caz cumpărăm un obiect. În al doilea, construim o amintire.