Mary Beard, plăcerea de a citi și prestigiul premiului Booker
Cine este Mary Beard, sau chiar ce este premiul Booker pot fi întrebări la care se poate răspunde ușor în lumea de azi supra aglomerată de informații, cu internetul la un click distanță. Dar pentru a fi sigură că suntem pe aceași pagină, a aceleiași cărți, cu alte cuvinte că vorbim despre aceleași lucruri, răspund sumar în cele ce urmează.
Booker Prize este unul dintre cele mai prestigioase premii literare din lumea anglofonă și, prin influența sa, unul dintre cele mai cunoscute premii pentru ficțiune la nivel internațional. A fost înființat în 1969 și este acordat anual celui mai bun roman scris în limba engleză și publicat în Regatul Unit și/sau Irlanda în ultimul an. Din 2014, pot participa nu doar autorii din Commonwealth, Irlanda și Africa de Sud, ci scriitori de orice naționalitate. Câștigarea premiului — sau chiar simpla includere pe lista scurtă — poate transforma radical vizibilitatea unei cărți și cariera unui autor, aducând traduceri, vânzări și un public internațional. Printre laureații care au primit premiul se numără Salman Rushdie, Margaret Atwood, Kazuo Ishiguro, Hilary Mantel și J. M. Coetzee. Prestigiul premiului vine însă nu numai din numele câștigătorilor, ci și din seriozitatea procesului de jurizare: în fiecare an, juriul citește un număr foarte mare de romane, alcătuind mai întâi o listă lungă, apoi una scurtă și, în cele din urmă, desemnând câștigătorul.
Anul acesta juriul este format din Rebecca Liu – editoare și critic literar, Jarvis Cocker – muzician, scriitor și realizator de emisiuni, Raymond Antrobus – poet și educator, Patricia Lockwood – romancieră, poetă și eseistă și specialista în studii clasice, scriitoare și realizatoare de emisiuni Mary Beard - președinta juriului.
În 2026 au fost înscrise în competiție 163 de romane. Nu este o sarcină ușoară să citești aceste romane, să le evaluezi, să fii în stare să argumentezi de ce unul este mai bun sau mai puțin bun ca celelalte. Iar pentru Mary Beard criteriul ultim pentru o carte cu adevărat bună este: „Aș considera că merită să citesc această carte mai mult de o dată?” Lista scurtă de acest an include doi câștigători anteriori ai premiului, un autor care a mai figurat pe lista scurtă și trei autori aflați la prima nominalizare la acest premiu. În total șase cărți, iar cartea câștigătoare va fi anunțată pe 9 noiembrie 2026, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Old Billingsgate, în Londra. Câștigătorul va primi 50.000 de lire sterline, în timp ce fiecare dintre autorii incluși pe lista scurtă va primi câte 2.500 de lire sterline.
Având aceste câteva date de fundal cu privire la personajele și scena premiului Booker, este relativ ușor de înțeles de ce afirmația lui Mary Beard că nu iubește cu adevărat lectura a stârnit oarecare valuri pe platformele sociale. Urmează însă nuanțarea celor spuse de distinsa doamnă și, desigur, dacă ne gândim, nu putem să nu-i dăm dreptate. Ea spune într-un interviu care apare pe platforma Booker Prizes.com: „Nu cred că m-am «îndrăgostit» vreodată de lectură. Și nici acum nu simt că sunt «îndrăgostită» de ea. Lectura a fost dintotdeauna mult prea adânc integrată în viața mea pentru asta: este la fel de necesară ca mâncatul și dormitul. Iar cei mai mulți dintre noi nu spunem că suntem «îndrăgostiți» de somn.”
Cu alte cuvinte, Beard respinge oarecum clișeul cultural „I love reading/Iubesc cititul”. Nu pentru că lectura nu i-ar produce plăcere — evident că îi produce —, ci pentru că lectura, cititul este o nevoie mai fundamentală decât un hobby pe care îl iubești. Cititul nu este pentru ea ceva ce alegi să faci fiindcă îți place; este aproape o funcție vitală, o modalitate de a exista intelectual.
Beard spune că poartă permanent o carte în geantă și transformă timpii morți — așteptarea, o cafea, deplasările — în timp de lectură. Când a rămas în urmă cu cele peste o sută de cărți pe care trebuia să le citească pentru Booker, s-a cazat singură într-un hotel și a citit toată ziua, inclusiv mergând seara la bar cu cartea după ea.
După lectura celor 163 de romane înscrise anul acesta în competiție, ideea pare să fi devenit și mai puternică. În textul publicat acum câteva zile în The Guardian, Beard descrie jurizarea drept extrem de solicitantă, dar și extraordinar de recompensatoare: citire atentă, argumentarea propriilor judecăți, întoarcerea la text pentru a verifica dacă nu te-ai înșelat, discuții cu ceilalți jurați și recitire. Într-un alt interviu, Booker spune că romanele ajunse pe lista scurtă îi deveniseră aproape „prieteni vechi” după cel puțin două lecturi. Pe scurt, Mary Beard nu spune propriu-zis „Chiar iubesc lectura”. Ea spune ceva mai puternic: lectura este pentru ea o nevoie de viață. Nu citim numai pentru plăcere, relaxare sau informare. Citim pentru că lectura a devenit una dintre modalitățile prin care gândim și trăim.
Și observația ei este cu atât mai interesantă astăzi, când repetăm foarte ușor „mă pasionează cititul”, dar citim adesea fragmentar, întrerupt și concurând permanent cu ecranul. Și nu pot să nu-mi amintesc de și să vă atrag și dumneavoastră atenția asupra recent înființatei The European Literacy Coalition (Coaliția europeană pentru alfabetizare) a Comisiei Europene (22–23 septembrie 2026 în Bruxelles), concepută ca o rețea extinsă pentru combaterea analfabetismului funcțional și digital în Europa. Și, deși suntem în prezent într-un moment critic în care datele arată că aproximativ 31% dintre adolescenții europeni întâmpină dificultăți majore în înțelegerea textelor de bază, este important de subliniat că nu este vorba doar de adolescenți și tineri. În Uninunea Europeană 1 din 4 adulți de vârstă activă se confruntă cu probleme severe de citire și scriere în viața de zi cu zi. În România, situația este și mai alarmantă, motiv pentru care oficialii europeni (precum Roxana Mînzatu, comisar european pentru drepturi sociale și competențe, locuri de muncă de calitate și pregătire) au invitat în mod expres școlile, organizațiile și bibliotecile românești să adere la acest proiect.
Dacă nu vreți să citiți din pasiune ca Mary Beard, citiți pentru a vă stimula cariera și a vă face o viață mai bună pentru dvs. și comunitatea din care facem toți parte. UE dă bani nu doar pentru înarmare, ci și pentru alfabetizare și digitalizare performante. Dar trebuie solicitați prin proiecte.
