Despre ouă de Paște, iepurași și tradiții
În martie am petrecut două săptămâni la Spitalul de recuperare de la Valea Iașului. Plăcute și utile. Am avut noroc de două colege de cameră minunate. Ne-am înțeles foarte bine și am aflat tot felul de lucruri interesante despre ce se întâmplă prin zona noastră. Printre multe altele, am aflat despre fascinația pe care unii tineri o au pentru iepuri ca animale de companie. Și pentru că tot vine Paștele și unii încă mai așteaptă iepurașul, ba chiar ascund ouă colorate prin grădină, dacă au, dacă nu prin ghivece, sau poate chiar printre amintiri, având în vedere climatul de austeritate în care trăim, m-am gândit să scriu astăzi despre ceea ce am trecut în titlul acestui articol.
Paștele în România de azi se află la intersecția dintre tradiție, spiritualitate și agresivitatea tot mai vizibilă a societății de consum. În jurul mesei de Paște se întâlnesc, sigur în funcție de buget, obiceiuri vechi cu simboluri moderne, iar ouăle roșii, iepurașul de Paști și adesea discursul despre ecumenism ne arată o sărbătoare în continuă transformare. Mai ales cu veștile contradictorii care vin din locurile sfinte care ba sunt, ba nu sunt deschise credincioșilor creștini.
Totuși ouăle de Paști rămân în centrul sărbătorii. În multe zone din România, vopsitul ouălor în Joia Mare continuă să fie un ritual aproape sacru. Roșul tradițional, asociat cu sângele lui Hristos și cu ideea de viață și renaștere, domină încă mesele de Paști, însă în 2026 se observă tot mai mult diversificarea: ouă decorate cu motive tradiționale bucovinene, tehnici cu ceară, modele minimaliste sau chiar vopsele naturale din ceapă roșie, sfeclă sau turmeric. Pentru unii, această revenire la metodele naturale este un gest de autenticitate; pentru alții, este și o reacție la consumerismul excesiv. Ciocnitul ouălor rămâne un moment de bucurie colectivă, în care formulele „Hristos a înviat!” și „Adevărat a înviat!” creează o continuitate între generații. Sigur că lanțurile de supermarketuri contribuie și ele la masa de Paște în special pentru cei care nu au timpul să se îngrijească personal de înroșitul ouălor sau de frământat cozonacul și/sau Pasca.
Dar iepurașul? Îmi aduc aminte de prin anii '50 când așteptam cu înfrigurare iepurașul de Paști și mă rugam să-mi aducă vreo jucărie, nu hăinuțe, dar el aducea, săracul, ce găsea prin țara de atunci, sărăcită după război și stoarsă de învingători. Dar asta este o altă poveste și doar foarte puțini ne amintim de ea, și chiar dacă ne amintim o facem parțial și fiecare cu încărcătura experienței proprii. Iepurașul este acum prezent peste tot. A apărut în vitrinele magazinelor și pe rafturile de la Lidl sau similare încă din martie, sub formă de figurine de ciocolată, jucării sau decorațiuni pastelate. Pentru copii, iepurașul aduce cadouri, transformând dimineața de Paște într-o mică vânătoare de ouă și dulciuri. Deși acest obicei nu are rădăcini în tradiția ortodoxă, el a fost adoptat rapid, mai ales în mediul urban. Iepurașul devine astfel un simbol al globalizării culturale, importat mai ales din tradițiile pascale germane dar și ca urmare a unei bogate literaturi pentru copii care folosește iepurii ca eroi. Probabil că cele mai cunoscute povești sunt cele create de Beatrix Potter, Povestea lui Peter Iepurașul (The Tale of Peter Rabbit) și Povestea lui Benjamin Bunny (The Tale of Benjamin Bunny).
Cum sărbătorim Paștele azi? Când lumea este tot mai haotică și mai fragmentată? În multe locuri, familii mixte, comunități locale și inițiative civice promovează ideea că Paștele este, înainte de toate, o sărbătoare a speranței comune. În multe orașe, se organizează evenimente caritabile, concerte religioase sau acțiuni de voluntariat care depășesc granițele confesionale. Ecumenismul nu se manifestă neapărat prin schimbări teologice, ci prin gesturi simple: mese împărțite, vizite reciproce și o deschidere mai mare spre dialog.
Pe de altă parte, consumerismul devine o componentă tot mai evidentă chiar și în momente de austeritate și criză. Supermarketurile propun „coșuri de Paști”, promoții tematice și decorațiuni sezoniere, iar presiunea socială de a avea o masă „perfectă” crește. Rețelele sociale amplifică acest fenomen: fotografii cu mese elegante, ouă artistic decorate și cadouri sofisticate creează un standard greu de atins pentru mulți dintre noi. Așa că nu este de mirare că tot mai mulți alegem să simplificăm sărbătoarea, punând accent pe familie, pe liniște și pe dimensiunea spirituală a Paștelui.
Dacă vreți, ouăle roșii păstrează memoria colectivă, iepurașul vine din culturi diverse, iar consumerismul deșănțat provoacă la reflecție. Oricum însă, rămâne esențial sensul profund al sărbătorii: renașterea, comunitatea și speranța.
Și totuși de unde și de ce iepurașul? Păi, este de nerezistat prin drăgălășenia și atracția prin care ne cere să avem grijă de el. Blănița moale, ochii rotunzi și urechile lungi atât de frumos redate în mii de jucării plușate ne fac să vrem să avem grijă de ei. În plus, față de câini și pisici, sunt mai cuminți, mai tăcuți, mai ușor de îngrijit. Se pare că mai sunt și alte trăsături care fac iepurașii favoriți, dar poate altă data. Acum e timpul să ne pregătim de Paște. Nici un iepuraș magic nu ne va face treburile, așa că să avem spor în toate și, mai ales, liniște, pace și senin. Paște fericit!
