Planeta Urmuz - Două duzini de Posade
Aminteam două data trecută (una pe Plaiul Cloşanilor şi una la Perişani-Pripoare). În cartea Arhimandritului Veniamin Micle (Dumnezeu să-l odihnească – a plecat de curând în Lumea de Lumină), „Bătălia de la Posada, adeverită documentar”, Editura Eurotip, Baia Mare, 2024 (144 de pagini), sunt inventariate, cu argumente pro şi contra, 19 ipoteze (Cloşanii lipsesc) circulate în istoriografia românească (şi nu numai), dar în articolul dlui Florian Copcea din numărul pe noiembrie al revistei „Curtea de la Argeş”, dedicat prezentării cărţii amintite mai devreme, se spune, în primul paragraf: „De-a lungul istoriei s-au emis nu mai puţin de 24 de ipoteze, ale căror autori şi-au susţinut cu «argumente» solide şi plauzibile punctele de vedere legate de identificarea «adevăratei Posade»”. Cartea mai adaugă o propunere, defileul Bistriţei. Scrie sfinţia sa la pagina 11: „Trebuie accentuat de la început că argumentul imbatabil, referitor la localizarea Posadei îl constituie existenţa Schitului Sfântul Mucenic Procopie, ctitorit în defileul Bistriţei de către voievodul Basarab I.”
Argumente solide şi plauzibile şi de data aceasta, acoperind întreaga „recuzită” specifică subiectului, începând cu „Cronica pictată de la Viena” şi ilustraţiile sale şi indicaţiile care se desprind de aici privind înfăţişarea locului bătăliei, desfăşurarea acesteia, dar acoperind multe alte documente privind evenimentele de acum aproape şapte secole. Câteva concluzii ale analizei acestor documente merită reţinute, indiferent dacă ele „adeveresc documentar” sau nu noua localizare: oastea lui Carol Robert s-a retras spre vest, pe drumul pe care venise, dar cu călăuze munteneşti care au deturnat-o la un moment dat spre graniţă, îndreptând-o către ambuscada-capcana pregătită dinainte de Basarab; lupta a durat patru zile şi nu a constat numai în prăvălirea de bolovani, doborârea de copaci, suliţe aruncate de sus, ci au fost şi mai multe şarje de cavalerie (probabil că unii cavaleri erau templieri, cum sugerează unele scrieri); victoria este crucială pentru istoria românilor, ea consfinţind independenţa Ţării Româneşti, actul de naştere al statului feudal şi victoria ortodoxiei asupra catolicismului. Spune preotul Dumitru Bălaşa, într-un citat reluat la pagina 127: „Posada 1330 este un eveniment european, legat de obiectivul catolicizării forţate a Ţării Româneşti a lui Basarab. A fost o cruciadă a Apusului catolic, similară cruciadei a IV-a, când cruciaţii lui Baldovin de Flandra au asediat şi cucerit Constantinopolul creştin ortodox, uitând de păgâni.”
Cartea enumeră mare parte dintre localizările propuse până acum (Gherghiţa, Curtea de Argeș, Cetatea Poienari, Podul Dâmboviței, Țara Loviștei, Valea Oltului, Câinenii Mari, Valea Prahovei, Dângești-Loviște, Turnu Roșu, Defileul Topologului, Masivul Cozia, Copăcelu-Vâlcea, Banatul de Severin, Cheile Crainei, Munții Gorjului, Gurani-Peștișani, Timiş-Cerna, Defileul Timişului), dând pentru fiecare o scurtă istorie şi bibliografie, amintind istoricii şi neistoricii care au susţinut fiecare ipoteză, dar şi pe cei care le-au contestat, o abordare extrem de utilă cititorului, chiar dacă ipotezele respective ies destul de „şifonate” la final. Enumerarea este deosebit de interesantă. Istoricii se contrazic destul de elegant, dar sunt maliţioşi la adresa „diletanţilor”, ceea ce nu-i împiedică să mute Posada de-a lungul munţilor pe mai toată graniţa de nord a Munteniei. „Diletanţii” fac şi ei reproşuri, sunt adesea vizibil dominaţi de patriotismul local, dar nu le lipsesc deloc argumentele.
Este şi cazul localizărilor pe Argeş, mai aproape de Curtea de Argeş sau mai în munte. Au „votat” pentru această ipoteză Eudoxiu Hurmuzachi, Dimitrie Onciul, Grigore Tocilescu, Alexandru Lapedatu, Ioan Lupaş, Virgil Drăghicescu, Radu Ştefan Vergatti, B.P. Hasdeu, N. Iorga, pentru a aminti doar câteva nume sonore, dar au fost şi destui istorici care au respins această ipoteză. Vorba arhimandritului V. Micle: imbatabilă ar fi o ctitorie a lui Basarab I la locul bătăliei – şi, desigur, nişte descoperiri arheologice relevante. Să le aşteptăm, pe Argeş sau în altă parte – semnificaţia Posadei rămâne. Şi poate că e semnificativ că ea, Posada, este „pretutindeni”… şi poate că e bine să rămână aşa…
