POARTĂ-N SOARTĂ

În mai 2025, Revista CURTEA DE LA ARGEȘ aniversa 15 ani victorioși, petrecuți în slujba culturii românești, în care s-au deschis porți pentru nenumărate cugete aflate în căutarea comuniunii identitare... „Suflete-n pătratul zilei se conjugă,/ Paşii lor sunt muzici, imnurile – rugă”. Cât de bine se potrivesc versurile poetului Ion Barbu intenției de a fi depășite granițele de orice fel, asumată și înfăptuită de redactorul-șef, acad. Gheorghe Păun și echipa domniei sale!

Am avut și eu prilejul propriu de bucurie: 5 ani de când m-am înrolat în grupul de cititori fideli ai Revistei.

Și pentru mine, ca și pentru mulți alții, aventura cunoașterii CURȚII DE LA ARGEȘ a depășit, însă, cu mult cadrul asimilării caleidoscopului cultural expus în format virtual și letric! Și pentru mine, ca și pentru mulți alții, apartenența la această comunitate, chiar și numai din postura de simplu receptor al mesajelor valorice, a fost o benefică... poartă-n soartă!

Efecte directe?! Evident! Am aflat multe, până acum necunoscute, din varii domenii. Am întâlnit oameni de cultură de rang înalt, dintre care câțiva m-au onorat, acceptând să fie publicați la editura-mi. Am avut revelația urmuziană, prin prisma absurdului intenționat. Am învățat ce-nseamnă valoarea celebrării personalităților-reper, nu de dragul festivismului, ci pentru a stimula activ memoria colectivă. Și, nu în ultimul rând, tot în calitate de editor, mi-am întărit propria credință în suprarealitate, ca spațiu de refugiu, efervescent-creativ...

Din aceste puncte de vedere, anul 2025 mi-a fost de bun augur.

Pe 17 martie, încheiam încă un proiect literar generat de un citat din Urmuz (booklet-ul colectiv ZECE FRESCE, cu proză scurtă despre literatura viitorului) și pe 19 martie lansam tema Concursului de proză scurtă POLARIS, aflat la a V-a ediție, dedicată celebrării a 130 de ani de la nașterea matematicianului-poet Ion Barbu. Din păcate, coincidența apropierii datelor de naștere ale celor două personalități culturale argeșene și cele două proiecte ale Editurii Biscara dedicate lor (unul finalizat, altul preluând ștafeta), ce-ar fi putut genera un eveniment aparte, gândit a implica mai mulți oameni de cultură din zonă, nu au impresionat nicio instituție „de resort” din Câmpulung-Muscel ori din Pitești. E adevărat, toți ochii priveau cu aviditate în acel moment vernal spre contextul politic, cel cultural neprovocând la fel de multă adrenalină...

Micul volum ZECE FRESCE reunește viziunile a zece autori despre tema dublă literatura viitorului/ viitorul literaturii, percepută în note diverse, de la pesimism profund întunecat, la optimism eteric, într-o exprimarea frust-absurdă, ori cu meandre line, lirico-suprarealiste, chiar cu extravagante inserţii SF. Miezul generator l-a constituit textul urmuzian Algazy & Grummer, mai exact, fragmentul confruntării celor două personaje, ce ajung să „trezească fiorii literaturii viitorului”…

Versurile citate la începutul mărturisirii mele fac parte din poezia POARTĂ a lui Ion Barbu, aleasă ca motto pentru ediția din 2025 a Concursului de proză scurtă POLARIS. Iar antologia cuprinzând cele mai valoroase proze, care au transpus în coordonate absurd-suprarealiste imagini ori idei desprinse din această bijuteria lirică, a căpătat numele POARTĂ-N SOARTĂ. Selecția textelor a fost făcută astfel încât să se obțină, paradoxal, un format omogen, d.p.d.v. al valorii creațiilor, dar și eterogen, prin prisma stilurilor și conceptelor variate, a ideilor neobișnuite expuse de autori.
Considerații despre cele două proiecte, scriitori și creațiile acestora se regăsesc pe site-ul www.editurabiscara.ro, la secțiunea Cărți.

*

Ultimii trei ani, aflați sub semnul influenței lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, priviți retrospectiv strict în sistemul de referință al Ed. Biscara, au generat un cumul de porți nu numai pentru mine, ca editor, dar și pentru condeierii interesați de literatura absurd-suprarealistă, fie deja cuceriți de acest fenomen, fie aflați abia la început de drum. Fără să exceleze în aplicarea principiilor din primul Manifest al suprarealismului (libertăți lingvistice și revoltă conceptuală) de acum 101 de ani ori fără să genereze semnături epigonice, raportate la Urmuz... autorii s-au arătat captivați de acest joc, participând la formarea unor prețioase colecții de texte de pură ficțiune, dintr-o suprarealitate dominată de iluzoriu, fantastic, absurd... sporindu-și apetența ori pășind, ca debutanți, pe această cale fragilă, dar captivantă.

Prin prisma prezenței în cele câteva antologii dedicate de Ed. Biscara acestei nișe literare, s-a evidențiat deja un nucleu activ de prozatori, pentru care proiectele menționate au fost, de ce nu?!, o poartă-n soarta proprie...

Mariana Al-Saleh (Motru) și-a afirmat, prin toate creațiile sale cu care este prezentă în volumele colective ale Ed. Biscara, aplecarea către un fantastic delicat, aproape liric. Textele sale sunt constituite din salturi bruște între diverse paliere, pe care se desfășoară acțiunile, surprinzând adesea cititorul, neavizat de această particularitate. Dedublări ori ipostaze ale aceluiași sine vin să contureze staza absurdă. Amprenta prozatoarei este reprezentată de o confruntare permanentă între orfic și oniric.

Elena Căpățînă (Buzău) profită de formația sa profesională tehnică și-și piperează eseurile absurd-suprarealiste, selectate pentru antologiile din perioada 2023-2025, cu raporturi antagonice între termeni și sensuri, obținute prin permutări. Profită, astfel, de relația directă între știință și suprarealism, entuziasmând tocmai prin ineditul imaginilor-gânduri obținute, chiar în lipsa unui desfășurător cu perspectivă narativă, factuală.

Angela Dina-Moțățăianu (București) a abordat absurd-suprarealismul în registrul speciei literare mutante, deschizându-și un nou drum personal cu 4 cărți de prozopoeme și 3 booklet-uri cu alegorii rimate, care nu s-au limitat la expunerea unor meditații introspective, ci au evoluat ca niște sinopsisuri, cu actori și fapte, conduse cu abilități regizorale către potențiale scenarii expandabile. În ceea ce privește participarea la volumele colective ale Ed. Biscara, în anumite situații, a apelat la prozele cu ritm interior, cu stratificare disociativă și coagulare semantică întâmplate simultan. În alte ocazii, prozatoarea a practicat dualismul conceptual, devenit clasic pentru sine: lumi paralele percepute paradoxal în același continuum spațiu-timp, cu inserții de transcendență și fluxuri deterministe. Indiferent de metoda aleasă, efectul a fost cel scontat: surprinderea cititorului!

Lucia Eniu (Pașcani) este o scriitoare definită printr-o gracilă creativitate. Toate prozele sale, parte ale volumelor colective apărute la Ed. Biscara, au alcătuiri aparent volatile. Personajele sunt prin excelență dematerializate, imponderabile, ondulate imagistic, identificabile doar prin nume. Însă au trăiri care le dau greutate pentru ancorarea în receptivitatea lectorului. Vocea naratorului, monologul și dialogul se întrepătrund înșelător. Autoarea cultivă o abordare inocentă, apropiată de-o esența mitică, a faptelor înșirate irațional cronologic pe firul cauză-efect.

Camelia Mureșanu (București) semnează o proză aparte, apăsătoare prin densitatea ei, prin încărcătura detaliilor, în care ne devoalează suprarealitatea prin efectul analizei tranzacționale, deconstructive. Astfel, ajunge la un efect foarte interesant, incubând în creațiile sale mai multe glasuri interioare ale personajelor, care, prin dialoguri integrate în firul povestirilor, fie intră în conflict unele cu altele, fie ajută la o decantare spirituală evolutivă.

Ella Poenaru (București), o voce lirică, dar pasionată și de teatru, și-a făurit cheia cu care a deschis poarta și către literatura absurd-suprarealistă. Stilul ferm, cu sonorități vibrante, ideile inedite, care exploatează spaimele proprii ori altele, din spectrul ancestral, cu incursiuni în spațiul teoriilor științifice novatoare, toate au condus la mini-creații incitante, care i-au adăugat valența de prozatoare orientată către o realitate deformată, gândită special pentru cititorii însetați de literatura... altfel.

Sebastian-Alexandru Popa (Arad), elev al Colegiului Naţional local „Moise Nicoară”, la profilul Ştiinţele naturii bilingv română-engleză, a parcurs, alături de Ed. Biscara, primii pași în domeniul creației literare. S-a remarcat totdeauna prin seriozitatea abordării temelor propulsate spre participanții la concursuri/selecții de texte. Este prezent în toate antologiile din perioada 2023-2025, datorită faptului că, evoluând, și-a sporit acuratețea formulărilor lingvistice și consistența construcțiilor epice, optând pentru absurdismul pur, proaspăt, provocator. Sper ca întâlnirea noastră să-i fie benefică în timp și, peste ani, să vorbească de aceasta ca despre o… poartă-n soartă.

Liliana Toma (Brăila), poetă și prozatoare confirmată, a publicat anul acesta, în septembrie, la Ed. Biscara un volum de literatură suprarealistă (TURA DE NOAPTE), constituit din prozele cu care a fost prezentă în toate volumele colective ale editurii din perioada 2023-2025, la care s-au adăugat alte câteva inedite, păstrând, însă, aceeași tonalitate. Vocea autoarei alunecă adesea, prin ciudate pledoarii, bine fundamentate, către nonsensul ce frământă personajele sale, evidențiind căutărilor lor din universuri absurde. Incită, astfel, cititorul să intre într-un cumul de reflectări ale propriei sale realități, constituite după alte reguli decât cele obișnuite, într-o predominantă atmosferă sumbru-nocturnă, predestinată întâlnirii cu imaginarul...

Le mulțumesc tuturor că mi-au fost alături până acum!

*

Ce va aduce viitorul?! N-am idee... Nădăjduiesc să apară, însă, un fel de efect al oglinzii infinite, păstrând perspectiva tragică, dar decentă, a finitului. Poate că reflexiile efectelor fenomenului CURTEA DE LA ARGEȘ în spiritele asociate/asociabile vor perpetua intențiile acestei comunități culturale, menținând sau nu imaginea inițială a fondului intenționat.

Personal, sper că filiera Biscara va continua, după propriile puteri, să-și croiască drum prin acest tunel luminos, care este departe de a fi o simplă iluzie optică, îndreptând ceremonios orice rezultat benefic obținut către fondatorul CURȚII DE LA ARGEȘ, drept recunoștință pentru poarta-n soartă generos deschisă.