Planeta Urmuz - Prin biblioteca incomozilor
S-a spus de multe ori că adevărul supără adesea, iar asta se întâmplă sigur atunci când contrazice opinii, personale sau colective, mai ales pe cele colective, formate din comoditate sau lene sau prin manipulare, aşa cum omenirea experimentează de mai bine de un secol (manipulare a existat, în diferite forme, dintotdeauna, dar secolul XX a transformat fenomenul în unul „de masă”, sistematic, ajutat de o mass-media mereu diversificată-perfecţionată şi bine împins din spate de interesele financiare, de „hegemonia finanţei”). Urmările sunt înspăimântătoare – formarea „omului nou”, a cetăţeanului homuncul-moluscă, standardizat, anticipat de „minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley încă din 1932. Ceea ce este însă nu numai înspăimântător, ci şi profund dezamăgitor este faptul că „totul s-a spus, totul s-a scris”, chiar există o bibliotecă întreagă a cărţilor, unele şi mai vechi decât cea a lui A. Huxley, care avertizează, demonstrează, prezic, strigă explicit că „împăratul este gol”, degeaba curtenii cei lingăi îi laudă hainele inexistente.
O incursiune prin această bibliotecă ne propune profesorul sibian Manuel Valeriu, în cartea „Invitaţie la lectură. De ce nu sunt toate roz?”, apărută la Sibiu, în 2014. O carte cu totul specială în felul ei. Ameţitoare prin luciditate şi bogăţia informaţiilor, scrisă însă cu un umor inventiv, de bună calitate, acid, în dialog direct cu cititorul, făcându-ne cunoştinţă cu un mare număr de autori ale căror cărţi, deci idei, „indispun lumea”, majoritatea de limbă franceză, dar nu toţi, cel mai frecvent citat fiind filosoful Thomas Molnar. Născut la Budapesta, a copilărit la… Oradea, a trăit mai ales în SUA, are cărţi traduse în multe limbi, inclusiv în română: Manuel Valeriu i-a tălmăcit în 2013 cartea „Eu, Simah, prefectul Romei” (coperta este alăturată), iar în 2016 „Modelul deformat; America de la Tocqueville la Carter” (ambele, apărute la Editura Logos). Evident, selecţia autorilor şi cărţilor este „tendenţioasă”, intenţia fiind de a arăta că a existat de multă vreme şi în multe ţări o veritabilă „rezistenţă intelectuală la decadenţă”, la moda consensului, la uniformizarea conformist-progresistă americănească, numai că, într-o lume în care „ideologiile au devastat realităţile spirituale”, în care „democraţia drepturilor omului a expulzat îndatoririle acestuia”, „publicitatea comercială a mutilat, din punct de vedere intelectual, presa”, iar educaţia este în continuă şi parcă de neoprit derivă, „o distrugere lentă şi metodică a învăţământului, operată începând de sus, sub efectele combinate ale scientismului şi rătăcirilor ideologice ale Noii Educaţii”. Sunt citate din citatele reluate de M. Valeriu din cărţile la parcurgerea cărora ne face părtaşi, unele datând de zeci de ani. Nimic nou sub soare şi nimic special în Balcania noastră, aş exclama, intrigat de faptul că franţuzoaica Chantal Delsol, profesor-scriitor, membru al Academiei Franceze, scria prin 2011, parcă privind anii din urmă ai învăţământului românesc: „Nimeni nu contestă starea de rău care slăbeşte de ani de zile educaţia naţională. Nu există vreun ministru care să nu anunţe o «reformă» tot atât de răsunătoare pe cât de goală de conţinut. Noi nu ieşim din această alternativă între ajustările tehnice minore – frecţie la un picior de lemn – şi logoreea magică. (…) Nimeni nu vrea să admită că sistemul însuşi este viciat.”
O membră a Academiei Franceze o spune. Alţi autori sunt scriitori, filosofi, cu multe cărţi, cu premii, laureaţi Nobel unii. Cu atât mai semnificative sunt afirmaţiile lor, iar cartea este o bogăţie din acest punct de vedere. Intenţionam să reiau în final mai multe astfel de afirmaţii, spaţiul nu permite, selectez doar câteva mai pregnante (şocante? cel puţin incomode…): „Democraţia pură este despotismul canaliei.” (Voltaire), „Lumea dominată de număr, de cantitate, este o lume nedemnă.” (Georges Bernanos) „Cultura a devenit un alt nume al propagandei, care se sprijină acum pe o cultură de masă care prosteşte.” (Georges Matthieu, pictor, şi el membru al Academiei Franceze) „Democraţia actuală nu este decât un decor de teatru care serveşte la disimularea prezenţei Leviatanului.” (Marcel De Corte) Restul, în carte – pregătiţi-vă de un şoc iniţiatic…
