Închisoarea Pitești: de la salvare la risc de mutilare. Un nou apel pentru memorie
Written by Cristina MINCU on .
În 2022, un apel disperat lansa în spațiul public un semnal de alarmă: clădirea fostului Penitenciar Pitești, martoră a unora dintre cele mai cumplite orori ale secolului XX, risca să fie demolată. Fundația Memorialul Închisoarea Pitești adresa atunci o scrisoare deschisă Președinției, Guvernului și Ministerului Culturii, cerând oprirea distrugerii unui sit care nu aparține doar trecutului românesc, ci conștiinței universale.
Campania a mobilizat societatea civilă, presa, istorici, supraviețuitori și susținători din toată țara. Sub presiunea opiniei publice și cu implicarea unor funcționari responsabili, clădirea a fost salvată. A urmat în 2023 depunerea documentației pentru includerea complexului fostei închisori în Lista Monumentelor Istorice de categoria A. Mai mult, Primăria Pitești achiziționează, în același an, corpul de clădire cel mai bine conservat, exprimând intenția de a-l transforma, parțial, într-un spațiu muzeal.
Speranțele erau mari. Dar începutul anului 2025 aduce din nou umbrele îngrijorării.
Prin HCL 429/17.10.2024, Primăria Pitești cedează acest imobil companiei Apă Canal 2000 SA, în urma unui schimb de clădiri. Imobilul, anterior aflat în domeniul public, a fost trecut în domeniul privat al municipiului. În lipsa unei informări clare privind dreptul de preempțiune aplicabil monumentelor istorice, situația naște suspiciuni, iar tăcerea autorităților alimentează temerile.
Schele montate, bormașini active, moloz extras din interior – toate semnalele par să indice lucrări în derulare, fără o consultare prealabilă cu specialiștii în patrimoniu. Cel mai vulnerabil pare a fi demisolul fostului celular, o zonă lăsată neatinsă de decenii, dar cu o valoare memorială incomensurabilă. Nici includerea fostului penitenciar pe Lista Indicativă pentru Patrimoniul Mondial UNESCO nu-i asigură, deocamdată, protecția.
În aceste condiții, Fundația Memorialul Închisoarea Pitești face din nou apel la solidaritate. O nouă scrisoare deschisă a fost trimisă autorităților și noilor proprietari, solicitând conservarea integrală a spațiului, colaborarea cu experți și transparență în deciziile ce privesc soarta unei clădiri unde istoria plânge prin ziduri.
„Avem nevoie să arătăm că nu ne este indiferent acest loc”, se arată în mesajul Fundației. „Sutele de studenți torturați aici în timpul Fenomenului Pitești vor fi comemorați, iar memoria femeilor chinuite pentru curajul de a fi susținut rezistența anticomunistă trebuie păstrată. Cimentul rece pe care și-au trăit groaza deținuții politici nu trebuie șters de un strat de vopsea și de uitare.”
Apelul transmis autorităților poartă semnătura a două voci cu greutate în lupta pentru păstrarea memoriei europene: Maria Axinte, Președinte al Fundației Memorialul Închisoarea Pitești, și Marek Mutor, Președinte al Platformei Europene pentru Memorie și Conștiință.
Împreună, aceștia reamintesc tuturor celor care pot decide soarta fostului penitenciar că uitarea nu este o opțiune, iar ignoranța nu poate fi scuză. Salvarea închisorii de la mutilare fizică sau simbolică nu este doar o datorie de patrimoniu, ci un act de respect pentru cei care au suferit aici și o lecție de luciditate istorică pentru generațiile viitoare.
Apelul poate fi semnat în continuare pe platformele:
Închisoarea Pitești, construită în 1941, a fost scena unuia dintre cele mai abominabile experimente de reeducare prin tortură din perioada comunistă. Între 1949 și 1951, sute de studenți au fost supuși unui proces de „reeducare” forțată, menit să zdrobească orice rezistență morală. Deținuții erau constrânși să-și renege familia, prietenii, credințele și, în cele din urmă, să devină ei înșiși torționari.
După 1951, în celule au fost aduși partizani din gruparea „Haiducii Muscelului” și persoane acuzate de spionaj. Închisoarea a fost închisă în 1977, iar clădirile au fost ulterior fragmentate între mai mulți proprietari privați. Din 2014, o parte din complex a fost transformată în Memorial, vizitat anual de mii de persoane și gazdă a unor evenimente culturale, educaționale și comemorative.
Astăzi, când viitorul acestei memorii se joacă între birouri, acte notariale și tencuieli noi, rămâne de văzut dacă ne vom ridica, ca societate, la înălțimea durerii care a fost trăită între acei pereți.
