Planeta Urmuz - Jurnalul Noului Drum al Mătăsii
Am reluat titlul unei incitante cărţi, de Alexandru Mironov şi Marcela Ganea, apărută în 2024 sub egida revistei „Ştiinţă şi tehnică”. Cartea are două părţi, prima scrisă, cu cunoscuta-i vervă, de „optimistul patologic” (se caracterizează astfel de mai multe ori în volum) Al. Mironov şi are subtitlul „One Belt, One Road, în prezent cunoscut ca Belt and Road Initiative (BRI). Unicul proiect cu adevărat planetar în istoria umanităţii”. Sunt puse laolaltă vreo două duzini de articole apărute în revista „Ştiinţă şi tehnică”, unde subiectului i-au fost dedicate pagini încă din 2019. Partea a doua a cărţii este scrisă de Marcela Ganea, „cercetător al acestui fenomen încă de la lansarea sa”, care spune povestea BRI „cu date, cifre, diagrame şi hărţi” – la fel de entuziast precum „condeiul jurnalistului” (sintagmele citate sunt împrumutate din introducerea la carte, intitulată „Mă explic”).
Alexandru Mironov este bine cunoscut pentru publicistica sa, mai ales în jurul revistei amintite, dar şi ca realizator TV (emisiuni de ştiinţă), pentru activitatea organizatorică (şi scriitoricească, chiar dacă acesteia de pe urmă nu i-a dedicat prea mult timp, irosindu-şi un talent evident) în zona SF, ca să nu mai amintesc performanţele sportive (vicecampion naţional la scrimă) sau faimoasa în vreme carte „Pământul, deocamdată”, tot un fel de jurnal, al călătoriilor autorului „în lung şi în lat [pe planetă], încercând să dea un răspuns la tulburătoarea întrebare: au păşit vreodată pe Terra vizitatori din stele?” (citat de pe coperta a patra a ediţiei din 1977, Scrisul Românesc, Craiova).
Nu răspunde tranşant la întrebarea din cartea de acum aproape o jumătate de secol, dar este tranşant în cartea recentă: „Am suficiente argumente pentru a susţine că revoluţia economică declanşată de genialul vizionar Deng Xiaoping la mijlocul anilor ’70 între fruntariile geografiei chineze şi continuată de Xi Jinping, care proiectează China ca pol în lumea multipolară ce se întrezăreşte, înseamnă un uriaş salt înainte pentru întreaga civilizaţie planetară.” (pag. 64) Dovezi sunt Noul Drum al Mătăsii, la două milenii după primul, progresele tehnologice din China, care a trecut de la statutul de „atelier al omenirii” la cel de laborator de inovare, mai ales în electronică şi informatică, sunt milioanele de chinezi scoşi din sărăcie, roverul trimis pe Marte, al doilea după cel trimis de SUA, confucianismul, accentul pus pe meritocraţie, pe muncă şi disciplină, pe educaţie. Capitolul intitulat semnificativ „Maratonul de 100 de ani” (o carte oarecum alarmată a unui american, pe care am mai citat-o în ziar, cu subtitlul autoexplicativ „Strategia secretă a Chinei de a înlocui SUA ca superputere globală”) se încheie cu următoarea frază tipic mironoviană şi semnificativă pentru admiraţia sa pentru „marele dragon”: „Şi aflaţi că, în timp ce citiţi aceste rânduri, în China 37 de milioane de chinezi iau lecţii de pian.”
De mai multe ori în carte, autorul îşi pune întrebarea cum se poziţionează România faţă de proiectele planetare chinezeşti (mai ales că relaţiile noastre cu China au fost excelente în anii ’70, ’80 şi am fi avut un punct de plecare mai mult decât avantajos). Uneori, e neaşteptat de critic: „Da’ noi chiar suntem orbi, o ţinem ca gaia maţu’ cu apărarea Ucrainei şi a investiţiilor făcute acolo, şi nu vedem că la doi paşi de noi Europa, lumea, ies din crisalidă şi se pregătesc pentru ceva cu totul şi cu totul nou?” (pag. 116), iar mai devreme cu nişte pagini are sfaturi cu bătaie lungă: „Noi ce-am avea de făcut? În primul rând să ne organizăm agricultura, pentru a-i avea clienţi pe cei 1,4 miliarde de chinezi. În al doilea rând, pentru a fi în pas cu vremurile, să ne convingem copiii şi nepoţii să înveţe limba chineză pe Noul Drum al Mătăsii…”
Nu spune nimic Alexandru Mironov despre faptul că… China joacă GO (wei-qi în limba lor) pe harta lumii, dar un cunoscător al mirabilului joc ar putea parcurge cartea (şi prima, şi a doua parte) şi în această „cheie”. La finalul textului explicativ de la pagina 15, autorul doreşte cărţii o audienţă similară cu cea a cărţii sale din 1977 – îi prezic un asemenea succes, mai ales că… maratonul de 100 de ani este în plină desfăşurare.
