Planeta Urmuz - Anotimpul monografiilor…

La interval de câteva zile, am primit, prin poştă sau direct, trei monografii ale unor localităţi, de aceea am ales titlul de mai devreme şi, înainte de a le menţiona şi descrie pe scurt, îmi exprim bucuria pe care o împărtăşesc cu autorii la fiecare apariţie de acest tip (am mai prezentat în ultima vreme monografii pe acest colţ de pagină, de localităţi – despre Văleni a fost una, a profesorului Vasile Neacşa-Enăchescu, sau de întreprindere – reamintesc masiva monografie a ICEH-ului argeşean, realizată de inginerii Nicolae Badea, Paul şi Ducu Gheorghiescu).

Interesant este că toate cele trei monografii completează lucrări similare mai vechi. Încep cu cea de mai departe: Elis Râpeanu (veche colaboratoare a revistei „Curtea de la Argeş”, profesor universitar, scriitor, epigramistă cu doctorat!), „Valea Călugărească pe spirală de timp. Monografie (completare)”, Editura Printeuro, Ploieşti, 2024. Aproape 430 de pagini, bine scrise şi bogat ilustrate, „marca” ER: apar nu numai un capitol dedicat viei şi vinului, ci şi unul cu titlul „Spriţuri cu sughiţuri”, o „microantologie de literatură potatorică” (din latinescul poto, -are = a bea, a se adăpa, ne explică o notă de subsol de la pagina 283), cu epigrame, poeme şi vorbe de duh la temă, de autori mai mult sau mai puţin vestiţi, precum Omar Khayyam, François Villon, Păstorel Teodoreanu, Marin Sorescu, Vasile Militaru şi mulţi alţii. Volumul beneficiază de un „Cuvânt de întâmpinare” din partea primarului comunei Valea Călugărească, amintind, printre altele, cele cinci cerinţe pe care Fănuş Neagu le formula atunci când venea vorba despre vin: să fie alb, sec, rece, mult şi gratis…

Trec acum la volumul „Domneşti – Argeş, sat cu inima plină de istorie (sinteze monografice)”, coordonat de George Baciu, apărut la Domneşti, în 2024 (fără editură indicată). Nu mai puţin de 570 de pagini, cu multe reluări din volume anterioare, în particular, scrise de coordonatorul de acum (nu este, totuşi, clar pe cine a coordonat, nu apare o listă de coautori) în colaborare cu regretatul profesor Ion C. Hiru. Pe copertă, Centrul Cultural din Domneşti, în faţa căruia a fost reconstruit de curând Arcul de triumf ridicat la Domneşti în 1936, când localitatea devenea staţiune climaterică. Versiunea modernă are pe frontispiciu două basoreliefuri, sculptate măiestrit în lemn de meşterul Ion Rodoş din Nucşoara, scene legate de istoria mai veche sau mai nouă a Domneştiului.

În sfârşit, cea de a treia monografie aparţine lui Gheorghe Ologu, se intitulează „Corbeni – Argeş (fragmente de monografie)”, a apărut tot în 2024, fără editură. 250 de pagini, bogate note de subsol, deci bogată bibliografie, completând lucrări similare anterioare, inclusiv două anexe, prima dedicată „Steagului mişcării ţărăneşti”, semnată de regretatul Ionel Cristescu-Muşăteşti, şi a doua vorbind despre „Construirea satului model Antoneşti, din comuna Corbeni, judeţul Argeş, 1941-1944”, scrisă de Dan Pintilie. Conştient de semnificaţia demersului său, autorul spune în Cuvânt-înainte: „Toţi marii noştri istorici au subliniat ideea că o istorie completă şi adevărată a ţării este în funcţie de necesitatea ca toate localităţile mari şi mici să-şi aibă întocmită monografiile lor.// Pornind de la aceste considerente, am adunat şi grupat în monografie informaţii de natură istorică, arheologică, geografică, aspecte legate de etnografie, literatură şi cultură populară, precum şi o documentare, e adevărat modestă, în imagini. Textele adunate, exigent selecţionate, ordonate şi interpretate susţin şi completează documentarea apariţiei şi evoluţiei istorice a aşezării rurale Corbeni şi a locuitorilor săi.”

Aş încheia cu o parafrază la vorba argheziană: frumoase monografii, cinste celor ce v-au scris!

fShare

Tweet