Venirea lui Carol I în țară - începutul modernizării României
În fiecare an, la 10 mai, România marchează Ziua Regalității, sărbătoare națională oficializată de Camera Deputaților în aprilie 2015. Această dată are o importanță triplă în istoria țării și, în mod particular, în istoria Monarhiei, fiind legată de regele Carol I: acum 158 de ani, la 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern Sigmaringen a sosit la București și a depus jurământul de credință în fața Parlamentului României, devenind Principe al României cu numele Carol I; acum 147 de ani, la 10 mai 1877, Principele Carol I a proclamat Independența României, țara noastră devenind liberă, suverană, ieșind de sub vasalitatea formală a Imperiului Otoman; în fine, la 10 mai 1881 – acum 143 de ani – România a devenit regat, iar Carol I a devenit primul rege al țării. Ziua de 10 mai a fost sărbătoare națională până în anul 1947, când a fost mutată cu o zi în urmă, pe 9 mai, pentru a șterge orice amprentă a regalității din memoria colectivă. La 22 aprilie 2015, Camera Deputaților a reparat această nedreptate, proclamând-o ca sărbătoare națională.
Astfel, evoluția statului național modern român, ale cărui baze au fost puse prin Unirea din 24 ianuarie 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, este strâns legată de cei 48 de ani de domnie ai lui Carol I, principe și apoi rege al României (1866 -1914).
După urcarea sa pe tron, Parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima Constituție a țării, una dintre cele mai avansate ale timpului, inspirată din Constituția Belgiei, care obținuse independența în 1831. Domnia lui Carol I și noua Constituție au fost premisele dezvoltării economice și modernizării țării. Ziua de 10 mai a început să fie sărbătorită pentru marcarea urcării pe tron a domnitorului Carol I și proclamarea Independenței de Stat a țării. La ceremonia de încoronare propriu-zisă, el a declarat: „Prin serbarea de azi, se încheie în mod strălucit o perioadă de 15 ani, bogată în lupte grele și fapte mari (…). Cu mândrie primesc această coroană, făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noștri și sfințită de Biserică. O primesc ca simbol al independenței și puterii României (…) Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuțile sale civice și militare”!
Sosirea lui Carol în țară
După ce a acceptat propunerea poporului român de a veni la București și de a prelua conducerea țării, Prințul Carol de Hohenzollern Sigmaringen a plecat de la castelul său de lângă Dusseldorf în după-amiaza zilei de 29 aprilie 1866. Cea mai mare parte a călătoriei sale s-a desfășurat cu trenul, ceea ce a durat nouă zile până când a ajuns în România, trecând prin Zurich, Viena, Bratislava, Pesta și Timișoara. Traseul a fost obositor și periculos: Prusia, țara sa natală, era pe punctul de a intra în război cu Austria, prin care a fost nevoit să treacă de la un capăt la altul. Prin urmare, el a călătorit incognito timp de nouă zile, sub numele fals de Carol Hettingen, pretinzând a fi un negustor care se îndrepta spre Odesa în interes de afaceri.
La Turnu Severin, Carol a pus pentru prima dată piciorul pe pământ românesc. A ajuns aici în după-amiaza zilei de 8 mai 1866 și a plecat spre București peste încă două zile.
La acea vreme, singurul mijloc de transport în România era trăsura, ceea ce explică de ce prințului i-au trebuit aproape douăsprezece ore pentru a ajunge de la Turnu Severin la Craiova. Traversarea Jiului a fost și ea o provocare: nu exista niciun pod peste râu, ci doar o plută șubredă pe care cei care-l însoțeau au fost nevoiți să o repare pe loc, cu materialele pe care le aveau la îndemână, pentru a putea traversa.
Călătoria spre București
Carol a pornit de la Turnu Severin, tot într-o trăsură trasă de opt cai, spre București. La acea vreme, în principatele române nu existau căi ferate sau trenuri. A călătorit toată noaptea, fără oprire, astfel că dimineața, în jurul orei 6.30, a ajuns la Craiova, unde a fost întâmpinat de o mare mulțime de oameni care fuseseră informați prin telegraf despre sosirea prințului în țară.
Acolo, el le-a ținut tuturor o scurtă cuvântare în limba franceză, a luat un mic dejun rapid și, după trei sferturi de oră, a plecat mai departe spre Capitală. Era deja 9 mai, în jurul orelor amiezii, când trăsura care-l ducea pe Carol spre București a ajuns la Slatina. Prințul călătorea neîntrerupt de 16 ore; plecase din Turnu Severin în seara precedentă, în jurul orei 8.00, și ajunsese la Craiova la 6.30 dimineața. "Dincolo de Craiova alergarea nebună începu peste câmp... Drum bătut nu era, trăsura trecea drept peste câmp," și-a notat Carol în memoriile sale.
La Slatina, prințul a avut parte de o primire și mai călduroasă decât cea din Craiova, mulțimea adunându-se din toate părțile și înghesuindu-se pe ambele maluri ale râului Olt pentru a-l primi cu aclamații pe tânărul domnitor. Carol a acordat audiențe autorităților locale, apoi a luat prânzul într-o casă particulară și a continuat drumul. Nu avea timp să zăbovească, deoarece mai avea încă un drum lung până la București.
Înnoptarea la Golești, Argeș
Înainte de înserat, în jurul orei 18.00, cortegiul domnesc a ajuns la Pitești. Carol și Brătianu erau acum însoțiți de două plutoane de dorobanți, numeroși călăreți și o serie nesfârșită de trăsuri. La Pitești, autoritățile orașului și populația i-au întâmpinat cu entuziasm; s-au ridicat arcuri de triumf, s-au ținut discursuri, a răsunat muzică de fanfară, și s-a presărat un covor de flori... Aici, Carol a avut primul contact cu guvernul de la București: ministrul de Externe, Ion Ghica, și unul dintre cei trei membri ai locotenenței domnești, generalul Golescu, i-au ieșit în întâmpinare. Primarul Piteștiului i-a oferit lui Carol pâine și sare pe o tavă de argint, iar fetele, îmbrăcate în alb, au presărat flori în calea sa. Carol a fost invitat să înnopteze la conacul familiei Golescu, aflat în apropiere.
Era aproape întuneric când viitorul rege a ajuns la moșia boierilor Golești, situată la o oră de mers cu trăsura de orașul Pitești. Se făcuseră deja 24 de ore de când prințul călătorea aproape neîntrerupt, era obosit și a decis să-și continue drumul spre capitală a doua zi, dimineața. După cină, s-a retras pentru o mică ședință de guvern alături de cei doi miniștri veniți din București să-l întâmpine, generalul Golescu și Ion Ghica. În acest context, Carol a semnat primul său act oficial în calitate de șef al statului român: grațierea mitropolitului Moldovei, Calinic Miclescu, care fusese condamnat pentru că a pornit o revoltă împotriva unirii Principatelor.
Această călătorie tumultuoasă spre București a marcat începutul unei perioade de schimbări semnificative pentru România, sub domnia lui Carol I, marcând o epocă de modernizare și dezvoltare în multiple domenii.
Noul domn a ajuns în capitala care arăta exact ca un târg de provincie îndepărtată. Nici măcar nu exista un palat în care să se instaleze. Dar spiritul de organizare germanică a noului domn și longevitatea șederii pe tron au contribuit la modernizarea accelerată a țării. Cu abilitate, a reușit să alterneze guvernele liberale și conservatoare, astfel încât nicio tabără să nu câștige prea multă putere și să aibă posibilitatea de a submina autoritatea monarhului.
După doi ani de la venirea în țara s-a produs o reformă uriașă: cea monetară, prin introducerea în circulație a leului. Deși nu era o țară independentă, România a reușit sa-și impună o monedă proprie. În prima perioadă s-a emis numai moneda metalică, dar, ulterior, odată cu înființarea B.N.R, în 1880 s-a trecut și la emisiune de bancnote. Acela a fost momentul care a marcat începutul unui centru național al creditului. Cu ajutorul Băncii Naționale, dar și cu capital privat, numai până la 1900 au fost create 24 de bănci, iar până în 1914 au mai apărut alte 210 bănci.
