Dinicu Golescu – portret, la Biblioteca Județeană Argeș
„…cum puteam, ochi având, să nu văz, văzând, să nu iau aminte, luând aminte, să nu aseamăn, asemănând, să nu judec binele şi răul şi să nu pohtesc a-l face arătat compatrioţilor mei” spunea Dinicu Golescu în „Însemnare a călătoriii mele, Constandin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826″. În urma unui proiect comun, derulat între Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” și Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, astăzi a fost evocată personalitatea marelui boier și cărturar iluminist Dinicu Golescu.
Născut la 7 februarie 1777 la București, Dinicu Golescu a fost un boier și cărturar român, fiu al marelui ban din Țara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu și este poate cel mai iubit dintre membrii marii familii a boierilor Golești. El a fost ispravnic, hatman și mare logofăt în Muntenia şi a înființat, în primăvara anului 1826, din fonduri proprii, la conacul moșiei sale din Golești, o școală-internat de băieți, unde puteau învăța gratuit tineri, indiferent de categoria socială din care făceau parte.
Din inițiativa și cu sprijinul financiar al unui grup de boieri luminați, în frunte cu Dinicu Golescu, la Leipzig, în Germania, s-a înființat prima revistă în limba română, „Fama Lipschii”, tipărită în perioada iunie-decembrie 1827, cu apariție săptămânală. Dintre scrierile sale, cea mai importantă este „Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești”, acesta fiind primul jurnal de călătorie tipărit din literatura română.
Filantrop, iluminist, Dinicu Golescu a deținut funcții importante în Țara Românească, însă moștenirea sa este una mult mai prețioasă datorită direcțiilor pe care le-a dat. Așa cum am precizat într-un material anterior, el fost unul dintre întemeietorii învățământului românesc, un promotor al emancipării femeilor, deschizând la Golești prima „școală slobodă”, acolo unde fetele și băieții - indiferent de statutul social al familiilor lor - învățau pe cheltuiala sa.
Dinicu Golescu este și autorul ideii că soluția pentru un trai mai bun este orientarea către Occident, către ideile care guvernau statele din Vest, dar și către educația de acolo.
În cadrul evenimentului, Iustin Dejanu, managerul Muzeului Golești, a amintit, printre altele, că Dinicu Golescu fost cel care a lansat „moda” în clasa înstărită a vremii de a trimite copiii pentru educație la școlile din Occident. Acesta a fost rezultatul călătoriilor întreprinse în mai multe țări, cu scopul a găsi școli pe măsură pentru fiii săi, periplu rezumat în scrierea amintită mai înainte, acolo unde, după ce a văzut Transilvania, Banat, Ungaria, Austria, nordul Italiei şi câteva provincii din Germania şi Elveţia, descrie şi analizează cu tact toate cele văzute, comparând contextele cu situaţia din Ţara Românească. Dar și tendința vestimentară a fost „importată” din vest, iar ideile iluministe cu care s-a intersectat în cercurile frecventate în străinătate au condus, la revenirea în țară, la trecerea către scrierea în limba latină.
De reținut că, în anul 1821, lui Dinicu Golescu i s-a conferit rangul de mare logofăt, pe care l-a deținut până la moarte. Tot în acea perioadă s-a numărat printre boierii care au sprijinit Revoluția lui Tudor Vladimirescu.
Elevii prezenți la momentul de evocare au aflat multe informații care să le îmbogățească bagajul de cultură generală, oferite cu generozitate de către cercetătorii de la Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti. Mihaela Voinicu, directorul adjunct al Bibliotecii Județene Argeș (care-l are drept patron spiritual chiar pe Dinicu Golescu) i-a invitat să viziteze instituția pe care o administrează, pentru a vedea cărți scrise de Dinicu Golescu păstrate în colecția de ediții speciale.
La moartea lui Dinicu Golescu, Ion Heliade Rădulescu a scris un epitaf pe care l-a publicat în „Curierul românesc” (publicație la apariția căreia a contribuit și marele cărturar) din 9 octombrie 1830: „Te înalți, pieri dintre noi, dar pomenirea ta nu va pieri, scrisurile tale vor sta de față și aici, și înaintea judecății cei înfricoșate! numele tău va fi drag învățăturii și celor ce se adapă de dînsa.” Modelul său de patriotism şi idei reformatoare a fost lăsat moștenire celor patru fii ai săi, Radu, Ștefan, Nicolae şi Alexandru, care s-au alăturat, împreună cu vărul lor Alexandru Arăpilă, Revoluției Române de la 1848.
