23 Ianuarie 1512 - Începe domnia lui Neagoe Basarab în Țara Românească
Acesta a fost ctitorul Mănăstrii de la Curtea de Argeș și unul dintre cei mai culți domnitori ai Țării Românești. „Neagoe Basarab (1512-1521) a fost supranumit Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu) sau „domn cu apucături împărăteşti” (Nicolae Iorga). Prin activitatea culturală și-a pus amprenta asupra a sute de ani de gândire în Țara Românească, mai ales prin veritabilul tratat de diplomație „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie“.
În timpul domniei sale s-a fixat hotarul dintre Oltenia şi Transilvania, acţiune care anunţa timpuri moderne, apariţia noţiunii de frontieră. În același timp, el a încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și cu Roma și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. În vremea lui Neagoe Basarab s-a înălțat Mănăstirea de la Curtea de Argeș. De acest monument se leagă „Legenda meșterului Manole”. Baza creației populare o reprezintă fapte reale.
Locașul îmbină elemente microasiatice, armenești, bizantine și occidentale. Acestea din urmă au fost aduse de către meșterii sași, față de care domnitorul a știut să-și afirme exigențele. Găsind uneori munca acestora necorespunzătoare pretențiilor sale, ba chiar făcută „țigănește”, voievodul cerea refacerea întregii lucrări, motivând că pentru un asemnea nivel scăzut de realizare avea și în țara lui „destui meșteri care ar fi putut face mai frumos lucrul”. Exigența lui Neagoe Basarab a stat la baza mitului dărâmării peste noapte a bisericii din „Meșterul Manole” și al sacrificiului Anei.
