Ziua Marii Uniri, evocare în poeme - George BACIU

SINGUR ÎN ȚARA MEA

 

Singur sub soare, singur sub lună,

Voie la nimeni nu cer să rămân,

Aici, veșnicia mă ține de mână

Și dorul îmi este singur stăpân.

 

Mă doare gândul de o vreme-ncoace

Și noaptea dorm ca un străin stingher,

În râuri Dunărea se reîntoarce,

Carpații au înnebunit de ger.

 

Un ger haihui ce-n inimi ne zâmbește,

În case doar bătrânii stau la foc,

Ungaria, Ardealul îl râvnește,

La Cernăuți se-nvârte cazacioc.

 

La Chișinău și pâinea-i mai amară,

Un ultimatum plânge-n buzunar,

Mă simt bolnav ca și această țară,

Pe care-o cumpără străinii ca-n bazar.

 

Sunt tot mai singur de o vreme-ncoace,

Ograda din strămoși a degerat,

Nici Mioriței gura nu-i mai tace,

Crăciunul ne colindă c-un Diktat.

 

Pe trupul țării-o rană lăcrimează,

Și nimeni nu-i găsește vindecare,

Un singur leac, durerea i-o tratează,

El se numește România Mare!

 

Am buletin de România-ntreagă,

Mi l-a lăsat Viteazul pe mormânt

Și chiar de par sărac și fără vlagă,

Hotarul țării n-am de gând să-l vând.

 

O iarnă multă din Siberii vine,

Mi-e sufletul un steag în trei culori,

E ger în Țara care e în mine,

Chiar dacă Prutul e un pod de flori.

 

Sunt tot mai singur în această țară,

Atât de singur c-am uitat să mor,

Mi-e dor de frații mei uitați afară,

Prea i-am lăsat la vrerea tuturor.

 

Cât Dumnezeu în grija lui ne ține

Și cât deasupra de Carpați e cer,

O spun deschis să știe orișicare:

Românii, chiar de-s despărțiți, nu pier!

 

.....................................................................................

 

Cântec de țară

(de 1 Decembrie)

 

Țara mea cu doine sfinte,

Azi de a ta sărbătoare,

Cheamă-ți fiii tăi să facă,

Din nou, ROMÂNIA MARE!

 

Vin românii iar la Alba,

Sufletul mi-e clopotar,

Țară, dragă, prea des ruptă,

Sângele-ți mai e hotar.

 

Vremea-și plânge destrămarea,

De amar e plin paharul,

Mihai stă de strajă-n Turda,

Nimeni să nu ia Ardealul.

 

Basarabia te-așteaptă,

S-o pețești, s-o faci mireasă,

Bucovina, fata mică,

Vrea și ea să vină-acasă.

 

Să stăm toți la masa mamei,

Dacia ne fie hartă,

Să nu mai plecăm prin lume,

Tot cerșind din poartă-n poartă

 

De la Tisa pân-la Nistru,

Să colinde iarăși dorul,

Iar pe buze, rugăciunea,

Să ne fie Tricolorul.

 

La Mulți Ani, frumoasă țară,

Te iubim că ești a noastră,

Și-o să te păstrăm în inimi,

Țară, chip de floare-albastră!