Tabiet Cultural - 25 August 2022
Cea mai frumoasă prietenie din literatura română
Legătura dintre Tudor Arghezi și Gala Galaction a fost una aparte, fiindcă a durat din tinerețe până la bătrânețe. Cei doi s-au cunoscut la liceul „Sfântul Sava” din București, unde Gala Galaction era mai mare cu un an decât Arghezi, și au rămas prieteni până când au murit. Aproximativ 60 de ani de amiciție... „Nu ştiu dacă de prea multe ori câte doi din contemporanii noştri pot să-şi spuie că s-au cunoscut acum 60 de ani. Noi, Galaction şi mai jos-iscălitul, aducem această simplă mărturie pentru noi, ca doi plugari vecini, întâlniţi primăvara pe brazdă şi aprinzându-şi unul de la celălalt luleaua. În luleaua sufletului nostru mai stă vie în mahorcă o fărâmă de aur de jar”, a scris Tudor Arghezi despre prietenia cu Gala Galaction.
Amiciția creată a fost atât de puternică încât Gala Galaction a rămas repetent intenționat, doar pentru a fi în clasă cu Tudor Arghezi. Prietenia a durat toată viața, iar mărturie stau scrierile rămase în urmă. Cei doi s-au alintat Theo şi Pişco, iar în tinerețe au vrut să devină călugări. Trebuie precizat că Gala Galaction a rămas în slujba lui Dumnezeu mult mai mult timp decât amicul său Tudor Arghezi, care a renunțat după doar 4 ani în straie bisericești.
„Iubite Pişco, atingem două săptămâni de când, între noi a căzut tăcerea morţii, al cărei întuneric l-am alimentat eu. Pentru aceasta, mă iartă. Ce mai gândesc, ce mai simt, ce am mai scris? Ceea ce poate cineva să gândească, dacă ploaia îi răscoleşte sufletul câteva zile în şir şi când un vânt cu braţe de fier îi zguduie pereţi. Ce îţi închipuieşti că simt când, în obscuritatea utreniei, trei ore în şir, văd un zid de spectre negre, intonând imnuri de mântuire, când noaptea mă cuprinde subt catapetesme ca într-un clopot de tuci? Ce să simţi când tu trosneşti, ca un brad uscat, când fiecare fibră a ta ironizează pe cealaltă şi când vezi clar că, în faţa lui Dumnezeu, te ştergi ca o linie de cărbune? Primeşte, scumpe Pişco, îmbrăţişările şi sărutările mele. Fie ca Dumnezeu să ne conducă unde visăm. Al tău, cu totul, Theo”, i-a scris Tudor Arghezi lui Gala Galaction, de la Mănăstirea Cernica, conform sursei citate mai sus.
Odată cu instaurarea comunismului, după cel de-Al Doilea Război Mondial, concepțiile literare ale lui Tudor Arghezi au contrazis direcţia liniei de partid astfel că acesta a fost încarcerat, iar operele sale au fost retrase de pe rafturile bibliotecilor. În tot acest timp Gala Galaction a fost alături de amicul său, vizitându-l în pușcărie până când a fost eliberat. „Am legat cu Arghezi o prietenie rezistentă şi nepăsătoare faţă de toate vulgarităţile, tristeţile şi încercările unei vieţi de intelectuali şi de scriitori”, a afirmat Gala Galaction.
Părintele Gala Galaction a murit pe date de 8 martie 1961, la Bucureşti, şi a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica. De cealaltă parte, amicul său de-o viață Tudor Arghezi s-a stins din viață, 6 ani mai târziu, pe data de 14 iulie 1967, şi a fost înmormântat cu funeralii naţionale, în grădina casei din Mărţişor.
