Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 12 august 2022 20:24

Tabiet Cultural - 4 August 2022

Trista poveste din spatele expresiei „s-a înecat ca țiganul la mal”

Una dintre cele mai utilizate expresii de către vorbitorii de limba română este, cu siguranță, formularea „s-a înecat ca țiganul la mal”. Aceasta este folosită atunci când cineva e aproape de reușită, dar, ratează la limită să-și atingă obiectivul. Totuși, cât de veche este expresia și de unde provine aceasta?


Țiganii au o istorie îndelungată și au venit pe teritoriul Țărilor Române din nord-vestul Indiei si nord-estul Pakistanului. În secolul al XIV-lea, apare prima menționare despre existența romilor pe teritoriile mioritice. Timp de sute de ani, aceștia au avut statutul de robi. Multe dintre familiile (șatrele) de romi trăiau în preajma curților boierești și a mănăstirilor. În acele timpuri, țiganii erau considerați o mână de lucru extrem de ieftină şi asupra cărora stăpânul avea drept de viaţă şi de moarte. Boierii îi ucideau și îi vindeau de pe bunul lor plac. Acest lucru s-a întâmplat până în anul 1848, când Parlamentul revoluționar al Țării Românești vota eliberarea din sclavie a robilor romi deținuți de boieri.


Dar, să revenim la expresia „s-a înecat ca țiganul la mal”. Se pare că aceasta are o vechime de sute de ani și există de dinainte ca romii să fie eliberați din sclavie. Aceasta ar fi luat naștere în perioada în care proprietarii romilor aveau drept de viață și de moarte asupra lor. „Boierii sunt stăpânii lor cei mai absoluţi. După plac, îi vând şi-i ucid ca pe nişte vite. Copiii lor se nasc robi fără deosebire de sex”, nota Contele d’Antraigues, cel care a vizitat Țările Românie în secolul al XVII-lea.
Mulți încercau să fugă și după ce erau prinși, erau biciuiți. Dar, aceasta era una dintre cele mai facile pedepse pentru tentativa de eliberare. Se spune că o pedeapsă extremă pentru cei care încercau să fugă din sclavie și să scape de chinurile la care îi supuneau boierii, era să fie legați de picioare și să-i lase într-un râu, promițându-li-se că dacă ajung pe celălalt mal, sunt liberi. Doar că atunci când aproape că ajungeau pe partea cealaltă, erau trași înapoi cu sfoara cu care erau legați. De cele mai multe ori, „Distracția” se termina cu moartea pedepsitului, care se îneca de epuizare, chiar la mal. La toată această scenă oribilă era obligată să asiste întrega șatră pentru a înțelege ce poate păți orice membru care încerca să fugă.


Poveștile despre pedepsirea țiganilor sunt confirmate și în lucrarea de doctorat a istoricului Mihail Kogălniceanu publicată în anul 1837. „Acest soi de tortură crudă constă în lovirea tălpilor cu nuiele, picioarele fiind legate de un drug pe care doi oameni îl ţin ridicat, astfel încât cel bătut să nu se poată sprijini de pământ decât cu capul şi umerii”, nota Kogălniceanu.


În lucrarea „Descrierea Moldovei”, țiganii plăteau către domnitor, anual, câte 5 kilograme de aur de cap de rom (în loc de tribut) pentru a avea permisiunea de a aduna aurul din albiile râurilor ce izvorau din Munții Carpați. În timp ce, pentru românul de rând, avuția erau pământurile și casele, pentru țigani, cea mai mare avuție era aurul. Țiganii erau nomazi (care nu se stabilește definitiv pe un anumit teritoriu). Pe lângă faptul că aceștia nu erau interesați de case, romii puteau investi într-un lucru mic ca greutate, dar extrem de valoros, așa cum este aurul. Metalul prețios nu s-a pierdut și s-a transmis la romi din generație în generație, de la o familie la alta.

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.