Reconstituirea unei lumi demult apuse - în imagini expuse la Casa Norocea
Fotografia, cu toate instrumentele ei, a fost subiectul săptămânii trecute în ceea ce privește activitatea culturală din Cetatea Basarabilor. Expoziția găzduită de Biblioteca Municipală a fost dublată de o alta, ceva mai aparte, organizată de Muzeul Municipal Curtea de Argeș (manager, Gabriel Moisescu) în parteneriat cu Muzeul Municipal Câmpulung (condus de Alexandru Oprea) și Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești (director, Iustin Dejanu). Sub genericul „Fotografi și fotografii de altădată...”, expoziția de aparate de fotografiat și cadre realizate chiar și în urmă cu mai bine de 100 de ani s-a integrat armonios în decorul cu parfum de epocă al Casei Memoriale Dumitru Norocea din Curtea de Argeș.
O mică introducere în istoria fotografiei
Am mai spus și cu alte ocazii că termenul de „fotografie” provine din limba greacă şi înseamnă „a desena cu lumină”. Cu toate acestea, inventatorii săi, Nicephore Niepce, Henry Fox Talbot și Louis Daguerre denumeau acest „fenomen” altfel: „heliografie” (Niepce), „desen fotogenic” / „calotip” (Talbot) sau „daguerotip” (Daguerre). Prima gravură foto a fost de fapt o imagine produsă în 1822 de inventatorul francez Nicephore Niepce, care, din păcate, a fost distrusă mai târziu într-o încercare de a o expune pe hârtie. După 4 ani, el a creat prima fotografie care s-a păstrat, intitulată „Vedere de la fereastra”.
Ce trebuie reținut este faptul că fotografiile realizate prin metoda Niepce necesitau o expunere extrem de lungă (cel puţin 8 ore sau chiar câteva zile), așa că era necesară o îmbunătățire a procesului sau chiar înlocuirea cu unul mai practic. Ceea ce au și făcut aceia care au venit după el: francezul Luis Daguerre (a redus expunerea la câteva minute), americanul Robert Corneliu (primul fotograf care a realizat o fotografie autoportret), britanicul William Fox Talbot (1834 - imagini pe hârtie rezistente la decolorare), britanicul John Herschel (cianotipe, care ulterior a fost cunoscut sub numele de „blueprint”; primul care a folosit termenii fotografie, negativ/pozitiv), britanicul Frederick Scott Archer (1851 - a inventat procesul de colodion fotografic care a precedat emulsia modernă de gelatină), Gabriel Lippmann (1891 - reproducere fotografică a culorilor pe baza fenomenului de interferență). Până la introducerea în 1890 a filmelor flexibile de plastic, farfuriile de sticlă au rămas cel mai folosit mediu fotografic.
Potrivit unui documentar realizat în cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Române, „primii fotografi au fost misionari. Mergând din țară în țară, din oraș în oraș, acești oameni au propovăduit nu o nouă religie, ci o nouă tehnică, ceva aproape miraculos, pentru că imortaliza un peisaj, o natură moartă, un chip... (...) Este de la sine înțeles că misionarii fotografiei nu au ocolit nici regiunile locuite de români. Sunt menționați în presa bucureșteană încă din 1843, la câțiva ani de la descoperirea de către Daguerre a tehnicii care îi poartă numele. Nu avem cunoștință de numărul lor exact, în orice caz au fost mai numeroși decât cei care s-au gândit să-și anunțe prezența în ziare. Către această certitudine ne îndeamnă avântul neobișnuit, comparabil cu o explozie, luat de fotografie în anii 1850-1870. Terenul fusese pregătit nu de doi-trei fotografi ambulanți, ci de cel puțin o duzină.
Mai mult, fenomenul s-a petrecut pe întinsul Țării Românești, nu doar în capitala ei. Desigur, mulți au trecut și prin București, dar înainte activaseră în Brăila, Giurgiu, Câmpulug Muscel, Craiova etc. și, fapt important, înainte de părăsirea localității respective, ei își găseau înlocuitori, prin urmare atelierul fotografic era menținut în viață. Rezultă că exista și clientelă. Cel care pleca spera doar la un vad mai bun în București, iar înlocuitorul – în majoritatea situațiilor fotograf ambulant – își spunea că, în sfârșit, a venit și pentru el timpul să se așeze. Analizând cartoanele fotografiilor din acea epoca (talbotipii), se remarcă ușor fenomenul de substituire: fie se păstrează adresa atelierului, fie se menționează succesiunea. O consecință a acestei proceduri s-a reflectat în dezvoltarea uniformă pe întinsul principatului a tehnicii fotografiei, dezvoltare care, din fericire, a fost și omogenă din punct de vedere calitativ. Fără îndoială, fenomenul care s-a manifestat în Țară Românească s-a petrecut identic și în Moldova. În ceea ce privește Transilvania și celelalte regiuni din Imperiul Habsburgic locuite de români, lucrurile sunt deosebit de simple, datorită contactului mai rapid cu fotografia și unei mentalități de tip urban, mai puțin tributare tradiției religioase răsăritene. Practic, aceste regiuni au jucat pentru cele două principate surori un rol de episcopat, majoritatea fotografilor – ambulanți sau nu – venind din Imperiul Habsburgic.”
Fotografia la români
La vernisajul expoziției de la Casa Norocea au fost prezenți Cristina Boțoghină, șeful secției de istorie-pedagogie de la Muzeul Golești, și viceprimarul Ștefan Dumitrache, fost director al Muzeului Municipal. Acesta din urmă a evocat o amintire din copilărie privind primele sale experiențe cu aparatul de fotografiat, dispozitiv de care a fost fascinat încă din clipa în care l-a descoperit. „În clasa a VI-a am avut ocazia să merg în RDG, unde tehnologia fotografică era mult avansată față de cea din Româna, fiindcă avea celebrele uzine Zeiss. Am găsit acolo un aparat cu 24 de poziții și m-am bucurat mult. Un an mai târziu, l-am pierdut în Ucraina, drept pentru care, supărat fiind, mi-am cumpărat alte două aparate - un Smena Symbol și un Villia. Al doilea mi-a plăcut cel mai mult. Vorbind despre tehnică, trebuie reținut că, pe lângă faptul că era important să ai ochi buni, trebuia să fii și tehnician. Dacă nu nimereai timpul de expunere, cu diafragma, cu distanța... nu ieșea nimic! Cei care au lucrat cu aparatele pe care le vedem aici au fost niște artiști dar și oameni de știință veritabili. Pentru unele aparate, timpii de expunere erau foarte mari și trebuia să știi exact cât timp oamenii trebuiau să stea acolo nemișcați. Erau și acele flame supărătoare...”
Acesta a continuat cu detalii despre debutul fotografiei, amintind despre fotografi celebri și chipuri de soi care s-au lăsat imortalizate. „Fotografii de altădată erau cu adevărat extraordinari. Primul care a înțeles principiul fotografiei a fost Leonardo da Vinci, redescoperit în secolul XIX. Explozia fotografiei în acea perioadă a fost fantastică. Ceea ce vedem aici aduce în fața noastră secvențe de viață. S-a tăiat o felie din acea perioadă și ne-a fost adusă aici. Acești slujitori ai aparatelor munceau mult ca să facă asta. Unii au rămas celebri”, a punctat acesta, trecând apoi în revistă personalități din familia Golescu, regăsite în cadrele expuse...
Cristina Boțoghină a precizat că expoziția reunește doar câteva dintre fotografiile din patrimoniul celor trei muzee partenere, colecția lor fiind, se înțelege, mult mai cuprinzătoare. „Multe dintre fotografiile de aici au fost realizate și în perioada interbelică și chiar ulterior. Dincolo de membri ai familiei Golescu, vedem multe tablouri cu frumosul port popular din zona Muscelului, cadre cu oameni simpli... După 1850, au sosit în țara noastră fotografi celebri de pe alte meleaguri care au înființat în București ateliere.
Acolo ajungeau la început reprezentanții elitei muntene și cei de la Iași, care mergeau la fotografie în momente importante din viața lor - nuntă, naşterea unui copil, botezul acestuia, absolvirea şcolii, avansarea în grad sau decorarea militarilor - dar şi în urma diverselor evenimente mai neînsemnate precum achiziţionarea unei toalete noi, schimbarea modei coafurii şi a bărbii sau participarea la un bal mascat. O parte dintre femeile Golescu mergeau și în alte orașe ale Europei pentru fotografii (Viena, Paris). Acestea erau tezaurizate, se țineau în albume și, apoi, doamnele făceau schimb între ele. Fotografiile sunt importante pentru că datorită lor cunoaștem în detaliu moda din perioada respectivă, de exemplu”, a explicat reprezentata Muzeului Golești.
Muzeul Golești, Muzeul Municipal Curtea de Argeș și Muzeul Municipal Câmpulung vă invită în continuare la o călătorie în trecut, prin intermediul expoziției relatate, care este deschisă pentru public în perioada iulie-august 2022. Prin aceste imagini se poate reconstitui o lume demult apusă, pentru că ele au în mod cert valoare documentară.
