Concert sinestezic la muzeu: mai aproape de orizontul mitic al jertfei pentru creație
Lucian Blaga spunea despre creație că este „unicul surâs al tragediei noastre”. Mai înainte, Bronislav Malinovski, antropolog, etnograf și mitolog englez de origine poloneză era de părere că mitul nu poate fi o banală istorie povestită, ci reprezintă o realitate vie, trăită într-o comunitate din timpuri străvechi, cu ecou și influență asupra lumii de peste veacuri. Cât privește mitul jertfei pentru creație, el a fost explorat de-a lungul timpului în sud-estul europei, cu precădere pe teritoriul bătrânei Dacii, atât în literatura de folclor, cât și în cea cultă. Numărul creațiilor literare românești inspirate din acest mit este copleșitor: peste 150 de poezii, peste 25 de piese de teatru, la care se adaugă alte zeci de povestiri și romane. Printre autorii care au valorificat mitul sacrificiului pentru zidire se numără Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Lucian Blaga, Victor Papilian, Dan Botta etc.. Acest mit apare și în cultura unor popoare precum Serbia, Albania, Croația, Grecia, Bulgaria și Ungaria, versiunile sale depinzând de specificul spațiului etno-folcloric în care a luat naștere.
Universalitatea legendei Meșterului Manole în registrul creativ din regiunea balcanică a fost și continuă să fie studiată cu mare interes. Un aspect foarte important în materie de deosebiri îl constituie faptul că, pe câtă vreme în celelalte culturi jertfa este necesară pentru o construcție cu valoare utilitară, în spațiul românesc ea reprezintă temelia unei creații cu scop artistic. Vorbim, desigur, despre Legenda Meșterului Manole și a Anei, femeia zidită în structura Mănăstirii Argeșului - capodoperă arhitecturală care, potrivit poveștii, nu s-ar fi putut obține fără un astfel de sacrificiu.
Dincolo de literatură, acest motiv a devenit sursă de inspirație și pentru alte domenii de creație, precum pictura, muzica și chiar cinematografia. Totuși, transpunerea într-o cheie contemporană a baladei este, de departe, o mare provocare, cu atât mai mult cu cât scopul este acela de a reliefa asemănările și deosebirile în ceea ce privește mitul din cultura română și o variantă străină, precum cea albaneză a sacrificiului Rozafei. Chiar și așa, fascinaţia pentru legenda Meșterului Manole și pentru repertoriul muzical arhaic dă naștere unor mișcări culturale moderne ce se constituie în veritabile spectacole sinestezice. Iar când o astfel de fascinație îi cuprinde și pe artiști de dincolo de granițe, rezultatul nu poate fi decât fabulos.
Curtea de Argeș a avut parte de o asemenea reprezentație zilele trecute, când Muzeul Municipal a fost gazda unui concert de jazz cu totul inedit, derulat sub genericul „Ana & Rozafa”. Formațiile Stesso Mare Trio și A-C Leonte feat. Alexandru Arcuș au transformat Sala Basarabilor într-o capsulă a timpului, îmbinând cântecul arhaic și vocea cu efecte sonore generate de instrumente clasice tradiționale sau moderne și mijloace electronice. Rezultatul a fost un ritual scenic plin de emoție și simboluri, efectul însoțind audiența și dincolo de zidurile muzeului. Artiștii au reușit să descrie, prin muzică, eternitatea zidirii în arealul culturii și să ilustreze profunda semnificație spirituală care se poate cuprinde într-un episod de sacrificiu ritual.
Proiectarea în oglindă a acestui orizont mitic etno-religios s-a făcut pe două planuri, prima parte fiind intitulată „Stesso Mare Trio” (Albania/Italia), cu Bardh Jakova (acordeon), Stefano Bertozzi (clarinet), Elena Indellicati (pian electronic). Artiștii au pătruns în universul muzicii improvizatorice de inspirație mediteraneană și balcanică. Menționăm că „Stesso Mare” (it.) se traduce cu „aceeași mare”, fiind vorba despre o metaforă unificatoare a repertoriului abordat. În cea de-a doua parte, „A-C Leonte feat. Alexandru Arcuș”, cu Ana Cristina Leonte (voce, vioară, efecte electronice) și Alexandru Arcuș (saxofon, fluiere, percuții) au prezentat un concert de autor presărat cu motive tradiționale românești reinterpretate cu mijloace improvizatorice moderne.
Primul grup de artiști a descris acest concept drept o încercare de a crea punți între mai multe popoare - în cazul de față între Albania și România, urmând alte 10 țări incluse în proiect. „Toate interpretările acestui mit au fost realizate de-a lungul timpului de partea masculină. Într-o viziune ușor feministă, dar nu într-un sens negativ, aș spune că bărbatul conține în sine potențialul unei vieți, iar femeia este cea care are grijă ca actul de creație să se manifeste. Același lucru este valabil și în Legenda Meșterului Manole. Ana face ca acest potențial al creației să fie dus la îndeplinire prin renunțarea la propria viață. Morala este că atunci când renunți la tot poți avea totul”, a explicat Ana Cristina Leonte în pauza dintre compozițiile interpretate. Ceea ce au oferit ei pentru publicul argeșean a fost o privire directă asupra acestor întâmplări derulate în illo tempore, în încercarea de a contribui la înțelegerea necesității de cunoaștere a începuturilor și de conștientizare a istoriei universale.
Amintim că acest proiect cultural este organizat de Asociația UCIMR - Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, cofinanțat de AFCN - Administrația Fondului Cultural Național. Parteneri culturali: Asociația „Rrok JAKAJ” din Albania, Muzeul Municipal Curtea de Argeș, Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” din Târgovişte, Asociația Mioritics. În total, vor fi 6 concerte estivale, în spații deschise din România, în perioada iulie - august 2022, la care se adaugă 2 concerte în spații deschise din Albania, unde va fi invitată o formație din România, în perioada august - septembrie 2022.
