Ia românească - istorie, simboluri, actualitate (II)
În Gorj, cusăturile iei se realizau cu fire negre. Ia de Argeș este bogată, culoarea de bază fiind roșu, negru sau roșu vișiniu și se ornamentează cu motive geometrice și florale, care păstrează proporția între câmpurile florale și restul pânzei.
În Munții Apuseni, cromatica cămășii e monocromă. Roșul aprins (de obicei pentru tinere) este îmbinat cu galben și negru (pentru bătrâne).
În zona Dobrogea, cromatica este simplă, având la bază culorile roșu și negru. Motivele se completează cu „lănțișorul” cusut cu fir auriu sau argintiu și fluturi așezați în formă de solzi.
Încrețul de Suceava se remarcă prin cromatica sa: pe lângă fondul alb sau galben apar culorile verde, roșu, bleu și de asemenea mărgele viu colorate.
În zonele Argeș și Vâlcea se foloseau compozițiile monocrome, roșu închis și vișiniu. În Vrancea, motivele geometrice foloseau culori tari: roșu, negru, albastru, verde și ocru.
În Maramureș, pentru înfrumusețare, se folosesc motive lucrate în punctul identic cu „nemțoanele” de Banat, colorate în galben portocaliu.
În Vlașca și Ilfov întâlnim culorile calde și nuanțe de roșu, auriu, ocru. Cromatica iei de Vlașca este veselă, luminoasă. Culorilor roșu, roșu cu negru, roșu închis li se adaugă verde kaki, verde măsliniu, galben, culoarea ceaiului, culoare care se obține din foi de ceapă sau floare de tei.
Un tip special de ie se găsește în Olt, ia încărcată, fără altiță, în care motivul apare în formă de tablă care cuprinde toată suprafața mânecii până aproape de guler. Ornamentația este în formă de rețea, înfurcită sau în rânduri verticale înguste, printre care se presară fluturi. Se decorează cu multe mărgele și fluturi mari, albi. Mărgelele au culori pastelate și se distribuie prin alternanța în piez (săbiat).
În Dolj, ia este largă și lungă. Cromatica este simplă, elegantă. Culorile roșu și roșu vișiniu sunt luminate de auriul betelei sau firului metalic. Urmașa iilor vechi, ia de Gorj se croiește din patru lățimi necesare mânecilor și piepților. Pe lângă culorile de fond roșu, roșu închis, cafeniu, se folosește negrul, în armonie cu culori calde: galben, mov, roz, ultramarin, măsliniu.
Ce reprezintă motivele populare de pe ie?
„Costumul popular este un preţios document artistic, social şi istoric.” (Leocadia Ștefănucă, Culegere de cusături populare)
Costumul popular se prezintă aparent diferit de la o zonă la alta, însă şi-a păstrat o structură unitară în ceea ce priveşte materia primă din care se realizează, croiala, coloritul şi ornamentaţia. Cel mai des vom întâlni pe ii motive străvechi, geometrice și florale.
Motivul românesc, prezent pe orice obiect, variază în funcție de utilizarea dată pieselor brodate: podoabă, îmbrăcăminte, uz casnic. La obiectele de uz casnic și la obiectele de îmbrăcăminte pentru sărbători ca: ie, cămașă bărbătească, pieptar, cojoc etc., se folosesc motive în componența cărora intră floarea, figurile abstracte (geometrice), animalele, elementele cosmice, toate redate în forme stilizate.
Din cele mai vechi timpuri, oamenii purtau haine brodate cu simboluri care aveau semnificații importante pentru ei. Totodată, se diferențiau zonele geografice de proveniență, preocupările persoanei, statutul social, marital etc. Brodate pe față, spate sau mâneci, aceste simboluri învăluie protector persoanele care poartă iile, ținând răul și ghinionul departe.
Dintre simbolurile des folosite pe ii întâlnim spirala și spirala dreaptă, crucea, soarele, coarnele de cerb, liniile drepte, liniile duble drepte, liniile cu dreptunghi, liniile ondulate, copacul sau ramurile, fiecare dintre ele având semnificații aparte.
Motivele și simbolurile se deosebesc de la o zonă etnografică la alta. Vom întâlni două categorii de motive ornamentale mari: după forma și tipul de stilizare și după conținutul tematic.
După formă și tip de stilizare acestea sunt geometrice, negeometrice sau liber desenate, iar după conținut, motivele ornamentale sunt abstracte, realiste și simbolice. Motivele ornamentale abstracte se întâlnesc aproape în toate zonele noastre etnografice – dintre acestea numim punctele, liniile, figurile geometrice.
Dintre motivele ornamentale realiste, multe redau fenomene cerești și reprezentări de corpuri cerești, altele redau regnul vegetal și animal.
Ia în artă și cultură
Ia tradițională a inspirat multe figuri artistice și a apărut, de-a lungul timpului, în tablouri ale pictiorilor de seamă, dar și în colecțiilor marilor designeri de modă sau chiar în scrierile unor autori.
Deseori, frumusețea iei românești a depășit granițele țării: aceasta apare reprezentată în tablourile pictorului Henri Matisse, cel mai cunoscut tablou fiind La blouse roumaine, realizat în 1934. De asemenea, pictorul Constantin Daniel Rosenthal a pictat-o pe Maria Rosetti în România revoluționară purtand ie și năframă. Alți pictori care au fost inspirați de ie și au reprezentat-o în picturile lor sunt Camil Ressu, Ion Theodorescu-Sion, Francisc Sirato, Nicolae Tonitza, Dumitru Ghiață, Carol Popp de Szathmári, Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu şi îndeosebi N. Grigorescu.
Personalități influente care au purtat ia românească
Pe vremuri, ia făcea parte din costumul de nuntă, dintre acestea iile cu spic, întâlnite în Moldova, remarcându-se prin frumusețe. Broderia se realiza cu puține nuanțe cromatice, iar alteori iile se brodau cu o singură culoare, în special cu negru. Femeile căsătorite sau în vârstă purtau ii sobre, iar croiala și materialul din care erau confecționate erau mai simple, pe când fetele tinere purtau ii într-o cromatică veselă, luminoasă.
În funcție de momentul purtării, ele aveau diferite semnificații pentru comunitatea din care făcea parte persoana: ornamentele negre anunțau moartea cuiva drag, iar broderiile cu culori aprinse simbolizau fecioria sau erau specifice anumitor ceremonii: nunți, jocuri, botezuri, sărbători religioase specifice anului calendaristic.
Cămășile bărbaților, care fac parte din portul popular românesc, diferă și ele. De obicei sunt lungi, croite cu sau fără platcă, iar în unele zone cămașa se compune din două piese (ciupag și fustă). Motivele ornamentale folosite sunt cele geometrice și mai rar florale.
Numeroase personalități ale României au integrat în garderoba lor ia: regina Maria, principesele Ileana și Elena, cântăreața Maria Tănase. Regina Maria, care a fost și artistă, soldat, diplomat, a fost atrasă de arta populară românească, de multe ori adaptându-și garderoba în funcție de aceasta. Regina Maria s-a lăsat fotografiată deseori în ia populară, boemia acelor vremuri fiind influențată de exemplul vestimentar al reginei.
Una dintre operele de artă care înfățișează o țărancă româncă în port popular este celebra România revoluționară, tablou pictat de Constantin Daniel Rosenthal și simbol al revoluţiei de la 1848. Muza sa este soţia revoluţionarului C.A. Rosetti, rămasă în istorie drept Maria Rosetti, prima ziaristă din România.
Surse: www.invietraditia.ro; www.lablouseroumaine.io; www.ietraditionala.com;
