Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 1 iulie 2022 10:37

„Sub lacrima Eminescului”

Am împrumutat titlul cu ghilimelele de rigoare, pentru a nu fi acuzată de ceva la care niciodată nu m-am gândit. Asta pentru că denumește un volum al prof. dr. George Baciu, poet, scriitor, publicist, întemeietor de revistă de atitudine culturală. Mi se pare foarte sugestiv pentru viața poetului și pentru opera sa poetică, jurnalistică etc.. Viața sa îmi amintește de un mare poet francez, Charles Baudelarie, care compara geniul cu albatrosul, ale cărui aripi de geniu îl împiedica să pășească, pentru că el, albatrosul, a fost creat să zboare.


În acel volum omagial, prof. dr. George Baciu aduce înaintea cititorului fapte inedite și mai puțin cunoscute din viața poetului și deslușește din măreția operei sale. De exemplu, Eminescu a intuit relativitatea înaintea lui Einstein și a exprimat-o în versuri, în poemul „La steaua”. Autorul este de părere că infarctul a cauzat moartea marelui poet, sfârșitul său pământesc fiind cauzat de terapia neadecvată.


Zilele trecute, la Biblioteca Municipală Curtea de Argeș a fost omagiat Eminescu. Asta după ce sâmbătă, 11 iunie, acad. Gheorghe Păun, cu prilejul sărbătoririi Zilei Revistei Curtea de la Argeș, s-a îngrijit de sufletul poetului și i-a organizat un parastas cu un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu Înalt Preasfințitul Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului - Calinic Argeșeanul, în parcul aferent C.C.A. Lângă bustul Poetului (ridicat în urmă cu ceva timp, tot prin grija d-lui academician) s-au depus flori. În acea zi s-au marcat 133 de ani de la moartea poetului, iar Revista Curtea de la Argeș a sărbătorit 12 ani de la lansare. Evenimentul a fost gândit în cele mai mici amănunte, impecabil organizat și excepțional relatat în Argeș Expres, ediția din 16 iunie, de redactor Cristina Mincu. A fost omagiat cu acest prilej și un reputat compozitor, Eugen Doga, din Republica Moldova, cel care a pus pe note „Luceafărul” lui Eminescu, lucrare foarte apreciata în alte țări.


Ședința omagială de la Biblioteca Municipală a fost coordonată, ca de obicei, de director, ing. Marian Ghiță. Aproape toți cei prezenți au citit din versurile proprii: prof. Florica Popa, prof. Elena Eșanu-Șerbănescu, Adrian Stănilă, Sorin Calea, Elena Toteanu, prof. Nicolae Moisescu, toți fiind oameni de cultură, poeți, scriitori...


Poemul semnat de prof. Moisescu este conceput ca un dialog imaginar între Eminescu și Veronica Micle. Elena Toteanu a lecturat un articol din Argeș Expres, al prof. Ion Ionescu-Bucovu, despre ultimele zile ale lui Eminescu, articol de care s-a îngrijit să apară în presă tot doamna ziarist Cristina Mincu. Aceasta din urmă a ținut trează atenția auditorului cu discursul închinat lui Eminescu, în cadrul căruia a amintit de scriitorii Patapievici și Cărtărescu, oameni care consideră ca Marele Poet „ar fi depășit”. S-a pus întrebarea: „Opera sa este depășită?”. Răspunsul ar fi că vorbim despre un mod eronat de abordare a Poetului. S-a amintit și faptul că un concurs de literatură organizat cu sprijinul USR a desemnat câștigătoare o poezie încărcată de trivialități care nu va putea vreodată concura cu versurile eminesciene. Doamna ziarist a abordat un ton mai blând, dar consider că un public insuficient educat, cu o cultură precară poate aprecia asemenea creații.


Profesorul Ciucar este convins că tendința de globalizare nu va anula valorile naționale și universale: „Eminescu este național și universal”. Acesta a mărturisit că a fost impresionat de statuia lui Eminescu din fața Ateneului Român: „Vedem un Eminescu acoperit la nivelul șoldurilor, ca și Hristos pe Cruce”. Poetul poartă o mantie pe care prof. Ciucar o aseamănă cu niște aripi de înger. Și Eminescu a avut de purtat o cruce grea!...


Lucid, cu câteva momente înainte de sfârșitul pământesc, poetul s-a simțit rău și a anunțat medicul de gardă, care s-a uitat prin vizor și a bagatelizat momentul: „Poetul a murit singur, în somn, fără familie, fără medic” (prof. Ion Ionescu-Bucovu). Din același articol aflăm că Eminescu a fost condus pe ultimul drum spre Belu de o mulțime imensă de oameni. „Fruntea poetului era acoperită cu o cârpă neagră, întrucât creierul sau fusese supus necropsiei de Gheorghe Marinescu, pe atunci asistent, și nu de profesorul Victor Babeș, cum ar fi fost normal)”. Cert este că acesta avea o mărime neobișnuită. Se zice că acest creier de geniu ar fi fost lăsat abandonat în soare sau că ar fi fost formolizat, dar exponatul s-a pierdut.


S-a mai discutat despre geniul conștient de valoarea sa și drama de a nu fi înțeles de contemporanii care nu știu să-l aprecieze. Asemeni munților înalți, pentru ca măcar să le intuiești vârful, trebuie să te depărtezi cât mai mult de ei. Geniul vine pe lume anticipând epoci viitoare. El e viitorul în prezent și prezentul ancorat în viitor.
Închei cu subtitlul aceleiași creații a poetului George Baciu: „Gânduri pentru Sufletul românesc”. Sufletul românesc nu poate să dispară. Eminescu e „suflet în sufletul neamului” sau - cum zice un alt mare poet român - „e și al umanității”, pentru că oameni de cultură străini au fost impresionați de opera sa, au studiat-o, au tradus-o...

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.