Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 1 iulie 2022 10:02

La curtea lui Urmuz - Oraşul nostru

Mesajul pe care vreau să-l transmit este concentrat pe „nostru”. Aşa cum casa este a noastră, iar curtea este o extensie a casei, la fel oraşul este extensia curţii, deci şi el este al nostru, trebuie să-l considerăm astfel! Să ne raportăm la el şi să-l îngrijim aşa cum ne raportăm la casă şi curte şi cum le îngrijim pe acestea.


Ştiu că pledoaria mea este o predică în pustiu: cei care iubesc oraşul, cei educaţi, cu bun-simţ, omenii-oameni nu au nevoie de un îndemn în plus pentru a se purta în continuare ca şi până acum. Cu dragoste, grijuliu, normal. În schimb, nesimţiţii tot nesimţiţi vor rămâne, vor arunca gunoaie, vor rupe, vor strica şi de acum încolo tot ca nişte nesimţiţi ce sunt, mai ales că ei nici nu citesc ziare, probabil nu citesc mai nimic în afara whatsapp-ului. Odată pe an, aproximativ, mă apucă furia şi vorbesc urât, ar trebui să-mi cer scuze, ştiind că ziarul nu e citit de nesimţiţi, e ca la şcoală, unde, în numele absenţilor, sunt certaţi cei prezenţi, dar, pe de altă parte, nici nu e prea mult să-l faci nesimţit pe unul care aruncă tot ce nu-i face trebuinţă pe stradă – cu dezagreabilul adaos adus de pandemie în ultimii doi ani, măştile. În plus, după ce mai scriu odată cuvântul nesimţit, apăsat şi definitiv, mă simt ceva mai răcorit, trec la lucruri… civilizate.


Încep cu o vorbă rară, pe care nu voi obosi să o laud şi s-o popularizez, poate o preiau şi alţii, şi pe care am auzit-o acum câţiva ani la un tânăr om de afaceri local, un constructor. „Vreau să fac ceva pentru Curtea de Argeş, încât fiicei mele să-i placă să locuiască aici.” Şi chiar a făcut şi face în continuare. Jos pălăria! Câţi ca el, câţi ca el?, aş parafraza un vers din Topîrceanu.


De fapt, mai există persoane care au făcut lucruri frumoase în oraş – evident, nu mă refer la „administraţie”, la cei care chiar au datoria să facă, au înscrisă în fişa postului să lase ceva în urmă pentru comunitate. După puteri, dorinţe şi imaginaţie, mulţi chiar fac. Lauda mea se îndreaptă însă mai ales către cei care fac-de-dragul-de-a-face, pentru că găsim şi din aceştia. Prezent de mai mulţi ani, mai ales în zona Muzeului Municipal şi cunoscut pentru asta în oraş, este Walter Stegner, „neamţul”. I s-au alăturat concitadinul Eugen Ivănescu, arhitect şi plastician, reprezentant al „dinastiei” Ivănescu, şi câmpulungeanul Radu Adrian, cel care, printre altele, a donat oraşului chipul lui Eminescu, acum lucrează la un monument Urmuz, iar Muzeul conţine şi alte sculpturi ale sale (nu e o surpriză că alături găsim şi opere de Traian Duţă, cel „mai tare ca bronzul…”, şi de atât de activ-creativa Ioana Duţă). Cinste tuturor. Muzeul a mai beneficiat de donaţii, dar aici nu la interior vreau să zăbovesc, ies din nou în stradă.
Nu mai deplâng aspectul „oraşului vechi”, începând cu fosta Primărie, fostul Muzeu, din spatele monumentului lui Basarab I, ca să iasă în pozele tuturor turiştilor (…), semnalez în fugă reproşul pe care mi l-a făcut un cunoscut care, trecând prin oraş, nu a găsit niciun pliant mai consistent, un album, o monografie, deşi, zice el, a întrebat în mai multe locuri, şi revin la ideea de a face – cu nuanţa: să-i lăsăm măcar pe cei care vor să facă ceva să facă. Dacă nu-i putem ajuta, măcar să nu le punem beţe în roate. Să ne bucurăm că fac, fără a strâmba din nas doar pentru a dovedi că avem nas… Nici nu-i amintesc pe demolatorii de profesie, că avem şi din ăştia, „cavaleri ai molozului” îi numeam, elegant, undeva, „şopârle de moloz” le-am zis altădată – cu aceştia m-am mai războit, îi trimit în plata Domnului. Ca la alegeri, „miza sunt nedecişii”, cu prezumţia că ei citesc ziarul: haideţi să construim, domnilor! Oraşul e al nostru! Să ni-l facem plăcut nouă şi plăcut copiilor noştri şi, cine ştie, poate vor trăi lângă noi, în oraş…

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.