Calistrat Hogaș și iubirea sa misterioasă (I)
Tudor Vianu: „Hogaș era un Creangă trecut prin cultură.”.
Calistrat Hogaș a descris în pagini de o rarisimă frumusețe peisajul natural al țării noastre, pe care l-a receptat cu maximă atenție și trezire a simțurilor, iar lucrarea sa de căpătâi, „Pe drumuri de munte” relevă un „Creangă trecut prin cultură“, după cum îl numește Tudor Vianu, un Hogaș uneori greu de urmărit, însă, de cele mai multe ori, genial povestitor și observator, cu o admirație continuă, aproape obsesivă, pentru natură și foarte apropiat dorinței multora dintre noi de a călători prin peisaje de munte decupate din basme.
Profesor, scriitor și, mai cu seamă, un mare iubitor al naturii, Calisrtat Hogaș, după numele la naștere, s-a născut la 21 aprilie 1847, la Tecuci, tatăl său, Gheorghe Dimitriu, fiind protopop de Tecuci, iar mama sa, Mărioara, provenea dintr-o familie boierească. Familia Dimitriu avea nu mai puțin de 12 copii. Se spune că învățătorul din sat, Gheorghe Nicolau, a insistat ca numele de familie al copilului să fie schimbat cu cel al bunicului după tată – sub pretextul că într-o bună zi, va ajunge un om important și nu trebuie să poarte un nume obișnuit pe care să-l întâlnești la oricine -, astfel că învățătorul a reușit să-l convingă pe protopop să-i pună fiului său numele de Hogaș.
În anul 1859 a absolvit, „foarte bine”, școala primară din Tecuci, apoi este înscris la Academia Mihăleană, unde devine bursier. Aici este coleg cu nume sonore precum A.D. Xenopol, Vasile Conta sau Alexandru Lambrior. Apoi, Calistrat Hogaș este admis la Facultatea de Litere din Iași, ca student bursier. După absolvire, devine profesor la gimnaziul proaspăt înființat în Piatra-Neamț, unde se și căsătorește cu Elena Gheorghiu, fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra Neamț, cea care, în perioada 1871 – 1882 avea să-i dăruiască nu mai puțin de opt copii.
În anul 1878, intră în conflict cu autoritățile din învățământ și este obligat să se mute la Tecuci, unde devine profesor de istorie și geografie la gimnaziul real comunal. La scurtă vreme, gimnaziul din Piatra Neamț avea să fie desființat. În anul 1880 este profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași. În această perioadă, invitat fiind în casa unei rude a Veronicăi Micle, îl cunoaște pe Ion Creangă. În anul 1881, revine la Piatra-Neamț, ca director al gimnaziului reînființat și tot atunci îl cunoaște pe revizorul școlar I.L. Caragiale.
La 3 iulie 1882, Hogaș a debutat și ca prozator în revista locală „Asachi”, cu fragmente din volumul „Amintiri dintr-o călătorie”. Crezul său literar a apărut chiar la începutul unui scurt fragment intitulat „Amintiri din copilărie”: „La urma urmei tot e mai bine să scrii despre ale tale decât despre ale altora; căci dacă, mai cu seamă, ai condei cinstit, apoi, în loc de o dată, îți trăiești viața de două ori; și tot e mai bine să ți-o trăiești de două ori decât o dată. Căci viața asta oricât ar fi ea de amărâtă și zbuciumată, dar tot se cheamă că te-ai încălzit la lumina soarelui, te-ai răcorit în suflarea vântului, te-ai răsfățat în verdeața și în florile primăverilor, te-ai îmbătat de șoaptele pâraielor și ai visat la umbra pădurilor… Cu atât mai rău pentru cel care și-a petrecut viața ca culbecul (melcul)! Ce voiți să vă spună unul ca acela? Că și-a dus casa-n spate de la naștere până la mormânt? Asta n-ar plăti două parale… Eu, însă am de gând să scriu cum am umblat pe picioarele mele…”
În perioada 1891 – 1899, este director la gimnaziul din Roman, și profesor la Seminarul Teologic din același oraș, unde Marele Mitropolit Visarion Puiu, pe atunci elev seminarist, îi face un portret memorabil în cartea autobiografică „Însemnări din viața mea”, descriindu-l pe Hogaș ca un „dascăl, ce transforma ora de română într-o veritabilă sărbătoare”. A devenit apoi profesor și „subdirector” la liceul internat din Iași. Printre foștii lui elevi s-au numărat multe celebrități din cultura română: Cezar Petrescu, Demostene Botez, Mihai Ralea, Mihail Sevastos, Victor I. Popa, Dimitrie Gusti, Alexandru și Ionel Teodoreanu sunt doar câțiva dintre cei care l-au păstrat în inimă toată viața: … s-a vorbit ani de zile, și după plecarea de la acest liceu a lui Calistrat Hogaș, de lecțiile lui ca de o mare delectare spirituală, care înalță mintea tuturor. Orele lui nu mai erau de 50 de minute, ci parcă de o clipă. De s-ar fi putut, elevii ar fi cerut prelungirea, bisarea orei. Se simțeau toți mai liberi, mai ușori, mai apți parcă de zbor, mai împliniți, cu o viziune mai largă a lumii care cuprindea pe Horațiu, și pe Ovidiu, și pe Virgiliu… Cât și-a iubit elevii se vede și din dedicația la Pe drumuri de munte: „Închin această scriere foștilor mei elevi, în semn de dragoste și aducere aminte.”.
