Cărți cu și despre Regele Mihai - omagiu pentru Majestatea Sa, în Orașul Regal

La Curtea de Argeș, în Ziua specială a Regatului României, un eveniment editorial aparte organizat de Revista „Curtea de la Argeș” și găzduit de C.C.A. „George Topîrceanu” s-a bucurat de o audiență pe măsura ținutei invitaților. Este vorba despre reputatele scriitoare din Chişinău, Raia Rogac şi Aliona Grati, autoarele cărţilor „Zidari întru veşnicirea Neamului. Convorbiri, recenzii, eseuri” (Editura Zodia Fecioarei, Piteşti, 2020) şi, respectiv, „Regele Mihai şi Basarabia. O poveste uitată de neuitat” (Editura Eikon, Bucureşti, 2021). Acestea au poposit în Orașul Regal însoţite de editorii cărţilor menţionate - Maria Mona Vâlceanu (Piteşti) şi Valentin Ajder (Bucureşti).
În deschidere, moderatorul, acad. Gheorghe Păun, a amintit de surpriza inițial programată pentru final un monument dedicat Reginei Maria (autor, Adrian Ilfoveanu), o întruchipare a acesteia în ținuta de la Alba Iulia, menită să ajungă cândva, undeva pe un soclu în Orașul Regal Curtea de Argeș. Și dacă tot s-a pomenit de titulatura acordată municipiului nostru, a fost prezentat textul înscris pe diploma ce i s-a conferit în acest context.
Raia Rogac și întrebările ei iscusite
Autoarele celor două cărți au fost înfățișate în ordinea de pe afiș, Raia Rogac fiind colaboratoare a Revistei Curtea de la Argeș, iar Aliona Grati o bună prietenă. Volumul „Zidari întru veşnicirea Neamului. Convorbiri, recenzii, eseuri” conține texte apărute de-a lungul timpului în publicația de cultură amintită. Caracterizată drept o „doamnă întrebătoare”, Raia Rogac este autoarea unui număr impresionant de interviuri realizate cu diferite personalități ale spațiului literar-cultural de pe ambele maluri ale Prutului.

„Cartea este crescută din revistă, dar nu vorbim despre șuete nepregătite. Documentarea pentru interviuri este evidentă și se începe cu un breviar biografic. Așadar, este o profesionistă!”, a punctat acad. Păun. Editorul Maria Mona Vâlceanu a povestit din amintirile personale cu Regele Mihai, pe care a avut ocazia să-l strângă în brațe în urmă cu mulți ani, pe când era purtător de cuvânt al Consiliului Județean Argeș. A trecut apoi la cartea Raiei Rogac, alegând să se oprească asupra câtorva întrebări pe care le-a denumit „iscusite” și citând răspunsurile primite. „Interviul este foarte important, pentru că păstrează cuvintele celui întrebat. Nu sunt opinii, ci chiar declarațiile acelei persoane. Nu este cazul să vorbim despre talentul de jurnalist, care se cunoaște, ci despre priceperea și patriotismul cu care și-a ales personajele introduse în carte”, a spus aceasta. La rândul său, autoarea a adresat mulțumiri pentru receptivitate și primirea călduroasă, recunoscându-se copleșită de emoții. „Eu nu le-am numit interviuri, ci convorbiri de suflet”, a ținut aceasta să precizeze.
Mărturii despre Regele Mihai
Cea de-a doua carte a fost, de fapt, motivul întâlnirii. „Regele Mihai şi Basarabia. O poveste uitată de neuitat” este un volum cu totul special, scris la persoana I, de un scriitor care întreabă oameni, cărți și biblioteci: „Ce imagini aveți despre Regele Mihai I, cei care l-ați cunoscut direct sau indirect?”. „Cartea este scrisă în stilul <<Regele Meu>>, dezvăluind afinitatea autoarei față de acesta. Cum este normal, la amintiri atât de vechi, multe lucruri trec în legendă, în folclor. Nu toate detaliile sunt documentate, ba chiar există și contradicții, episoade romanțate, literaturizate, dar cu un farmec aparte. Este cu totul inedit când un copil de 6 ani îl întâlnește pe micul prinț Mihai, de aceeași vârstă, și scot limba unul la celălalt.
Portretul care i se face de către autoare seamănă foarte mult cu cel realizat de Ioana Duță, de o simplitate augustă, fără urmă de înclinații spre magnificență, dar elegantă, absolut serioasă, având amplitudinea Majestății Sale”, a fost prezentarea făcută de moderator. Lucrarea este muncită, documentată și, se pare, singura care a adunat lectura a sute de cărți, mai mult de dincoace decât de dincolo de Prut, analizând toate urmele regale păstrate până astăzi în Basarabia. „Ar trebui citită pe verticală, pentru că, dacă vă aplecați asupra ei, o veți umezi cu lacrimi, fără să ofer afirmații gratuite. Cartea este despre cum se trăiește și se moare pentru țară!”, a spus editorul Valentin Ajder.

Descriind cuprinsul, autoarea a completat: „Eu nu l-am întâlnit niciodată pe Regele Mihai, dar m-am apropiat foarte mult de el prin prisma evocărilor celor cu care am vorbit. Majoritatea acestor declarații circulă sub formă de folclor oral, așa numitele memorata, și aparțin unor oameni care au avut posibilitatea să-l vadă pe Regele Mihai în diferite circumstanțe, cum ar fi anul 1935, când a sosit la Bălți. Alte fragmente sunt poveștile moștenite de copii de la părinți și bunici despre Regele Mihai. În fine, cartea mai cuprinde texte ale scriitorilor sau jurnaliștilor de la noi, care au consemnat diferite episoade cu Majestatea sa, culese de ei”.
Aceasta a adus și o surpriză pentru public. În cartea sa, la pag. 32, apare următorul fragment: „Având la 94 de ani o memorie excelentă, Eufrosinia Sofronovici cântă și astăzi cu solemnitate și deosebită însuflețire atât <<Imnul regal>>, cât și <<10 mai>>, pe care le-a auzit de la fratele ei mai mare cu 6 ani. La rândul lui, <<badea Ion>> le-a învățat la școală în 1939.”. Ei bine, Aliona Grati a avut cântecul înregistrat și a redat o parte din el, în difuzoarele din sală răsunând o voce impresionantă, cu adevărat solemnă.

Incursiuni în istorie
Viceprimarul Ștefan Dumitrache a contribuit la atmosfera „regală” cu o scurtă cronică a istoriei instaurării monarhiei pe teritoriul românesc, trasând astfel câteva paralele la cele trei evenimente sărbătorite pe data de 10 mai. De altfel, tot în acest context, acad. Păun a lecturat primele strofe din poezia „10 Mai” scrisă de Vasile Alecsandri, trezind nostalgii pentru cei care le-au auzit cândva cântate sau chiar le-au fredonat, în ciuda interdicțiilor comuniste.
La final, a completat întâlnirea o prelegere despre „Naţionalismul Reginei Maria”, susţinută de Tudor Nedelcea, un senior al culturii craiovene.
