Lui Firiță Carp, la aniversare
Unii oameni se nasc cu rost. Acela de a trebălui prin viețile noastre, mărturisindu-ne iubirea prin diverse făptuiri menite a ne arăta frumosul lumii în care trăim. Ei sunt asemenea unui gând ce pâlpâie lângă sufletul nostru, cu discreție și grijă, amintindu-ne, din când în când, mirarea întâmplării de a fi contemporani.
Un asemenea om este Firiță Carp, prietenul meu de suflet, pe care-l știu încă de la facerea lumii acesteia, dusă-n derivă și plină de pandemia neiubirii. L-am primit în ograda ființei mele fiindcă neastâmpărul cu care-și duce viața pare un șir de lecții de viață la care musai să fii prezent pentru a învăța cum trebuie să viețuiești destinul fără REST.
Năvalnic din fire, ca un râu de munte, cu ochii ageri și plini de înțelepciune, scriitorul, publicistul, editorul Firiță Carp, născut la 8 aprilie 1952 la Drăgușeni-Galați, este un cărturar al vremii sale, al vremii unei generații ce încă mai crede în puterea exemplului personal și în idealuri. Are un debit verbal remarcabil și interesant, o memorie de invidiat, forța de a duce la capăt tot ceea ce-și propune, invitat la multe întâlniri culturale, prin țară sau în diaspora românească, simțul umorului este întotdeauna în buzunarul de la piept și mai are ceva, o calitate atât de rară azi, că pare copiată dintr-o poveste, nu poartă pică, nu este ranchiunos, știe să ierte. Gălățeanul, cu ochelarii aruncați în zâmbetul larg din lumina privirii, s-ar îmbrățișa cu toată lumea, i-ar primi pe toți în casa și la masă ca să ciocnească un whiskey, nu s-ar da dus din viață, pentru că nu ispăvește niciodată de iubit oamenii.
Scrie de când se știe. Cu dezinvoltură, documentat, exact așa cum vorbește. Pe alocuri, sfătos. Dar cu o sfătoșenie care te face să te simți bine, nepoțel uituc, dojenit bine de un bunic vioi și distrat ca și el. Tot ce este Firiță Carp în viața de fiecare zi este și în cărțile sau articolele sale, a căror diversitate dau măsura omului care le-a scris.
A debutat editorial în 1985 cu proză scurtă („Dincolo de noi”, Editura Militară) şi a continuat cu câteva romane („Ce mult te iubesc”, „Legătura de dragoste”, „Cel mai aproape de fericire”) apărute la aceeaşi casă editorială. Viaţa pe graniţă, unde a lucrat doi ani (1974-1976) este tema lor predilectă, fiind reluată în Văpaia (2008), o încercare mai amplă de a reconstitui cât mai viu un timp al dăruirii totale şi al unei arderi pe măsură. Ca poet, este cunoscut prin volumele „Carpe diem”, apărut în două ediţii (editurile Museum și Societatea Scriitorilor Militari) şi „Curcubeu”, publicat de „Literatura şi arta”, Chişinău. A mai publicat două volume de publicistică la Editura UZP („Timbre de lipit pe suflet”, 2018 - premiul naţional VASILE VOICULESCU, Buzău, şi premiul revistei „Literatura și arta”, Chişinău - şi „Pestriţe”, 2019).
În 2004, înființează Editura „Detectiv, pentru împrospătarea căreia adăugând la numele iniţial epitetul << Literar>> (2015)”, după cum mărturisește într-un CV.
De ceva vreme s-a îndrăgostit de Argeș, mai bine zis de muscelele Slănicului, unde a cumpărat un teren care a devenit „ograda” unei tabere de creație ARIS. L-am găsit aici, într-o zi de Ghenarie 2022, la un „pahar de vorbă” cu doi localnici puși să grijească bunul mers al treburilor ivite aici, în acest loc desprins parcă din cartea cu povești a bunicii.
Firiță Carp, septuagenarul, este un scriitor al esențelor tari, de durată îndelungată, cu suspin de metaforă și parfum neostoit de flori de salcâm. Căci nu poți să nu te umpli de frumos când descoperi, în umbra cuvintelor sale, asemenea imagini: „Era desăvârșitul depanator de visuri, oricât și oriunde am cutreierat unul la fel n-am întâlnit, încă de copil îl căutam și l-am căutat până a urcat la ceruri, ori de câte ori mi se strica vreun vis alergam la el...” (Pandemice, Ed. Ateneul scriitorilor, Bacău, 2020, p. 96).
Și multe ar mai fi de zis, dar pe Firiță Carp nu-l poți parcurge, de la un gând la celălalt, de la un fior înspre altul, decât coborând în profunzimea frazei și a metaforei sale, căutând sensuri și sentimente în lumea atât de diversă și tainică a limbii române.
Un gând la finalul acestor rânduri: Aproape de jumătatea acestei primăveri, maestrul Firiță Carp va trece în al șaptelea deceniu de viață, prilej cu care îi spun, mai pe-nseratul inimii, La mulți ani, dragă prietene! Fie-ți viața o metaforă, rostită în povestea de duminică a sufletului nostru cel de toate zilele!
