EDITORIAL - „Războiul negocierilor de pace”
Războiul nu se face doar cu arme, spune un spot difuzat de CNA. Alături de lupta pe front, unde disputele se rezolvă cu arma, undeva în intimitatea conflictuală a războiului există o dispută a negocierilor de pace. În timp ce războiul pornit de Rusia împotriva Ucrainei a intrat în a patra săptămână, Moscova şi Kievul negociază. Este posibilă pacea? Când şi în ce condiţii?
Potrivit lui Ibrahim Kalin, consilier principal şi purtător de cuvânt al preşedintelui Erdogan, Putin i-a telefonat joi după-amiază omologului său turc şi i-a comunicat care sunt cerinţele exacte ale Rusiei pentru a ajunge la un acord de pace cu Ucraina, aceste cerinţe fiind de două categorii, iar cele din prima categorie ar putea fi îndeplinite fără prea mare dificultate de către Kiev.
Cea mai importantă din prima categorie, mai uşoară, este ca Ucraina să accepte să rămână neutră şi să nu ceară aderarea la NATO, iar Zelenski a acceptat deja acest lucru. Celelalte trei din această categorie ar fi ca Ucraina să treacă printr-un proces de dezarmare pentru a asigura că nu reprezintă o ameninţare pentru Rusia, ca limba rusă să beneficieze de protecţie în Ucraina şi, în fine, în Ucraina să se producă o aşa-zisă „denazificare”. Această din urmă solicitare, notează BBC, este profund ofensatoare pentru Zelenski, care este evreu şi membri ai familiei sale au murit în Holocaust, dar partea turcă apreciază că preşedintele ucrainean o va putea accepta destul de uşor, fiind probabil suficient ca Kievul să condamne toate formele de neonazism şi să promită că ia măsuri împotriva lui.
Oficialul turc a menţionat doar că cerinţele din a doua categorie se referă la statutul regiunii Donbas şi al Crimeei, fără a intra în detalii, dar este de presupus că Rusia va cere ca guvernul ucrainean să cedeze teritorii din estul ţării, un subiect foarte inflamabil, menţionează BBC.
O altă presupunere este că Rusia va cere Ucrainei să accepte oficial că peninsula ucraineană Crimeea, anexată ilegal de Rusia în 2014, aparţine de acum Rusiei. Cu toate acestea, este deja un fapt împlinit, cu toate că Rusia nu are dreptul legal să exercite suveranitate asupra Crimeii şi chiar a semnat un tratat internaţional – după căderea comunismului, dar înainte de venirea la putere a lui Putin – prin care a acceptat că aceasta aparţine Ucrainei, notează BBC.
Dar, puţine informaţii reale din rundele de negocieri ajung la presă. Un articol publicat săptămâna trecută de „Financial Times" a stârnit mult interes. Ar exista, precizează articolul, „un progres substanţial" în negocieri, s-ar discuta deja despre un plan cu 15 puncte. Kievul ar accepta să renunţe la statutul de membru NATO şi nu va găzdui nicio bază militară străină pe teritoriul Ucrainei. Pentru a se asigura faţă de Rusia, Kievul ar dori să primească garanţii de securitate din partea SUA, Marii Britanii şi a Turciei. Reprezentanţii ucraineni spun că este nevoie de angajamente ferme în acest sens. Compromisul acceptat de Kiev: neutralitate în loc de NATO.
Aliona Hetmanciuk, care conduce institutul New Europe din Kiev, consideră că situaţia este „absurdă": "Mai întâi este nevoie de un armistiţiu şi apoi pot avea loc negocieri concrete. Astăzi situaţia se prezintă în felul următor: cu cât mai intensive sunt negocierile, cu atât mai mult se trage în oameni".
Hetmanciuk descrie disponibilitatea Ucrainei de a accepta statutul de neutralitate ca fiind cel mai mare compromis: „Nu doar pentru că aderarea la NATO este unul din scopurile prevăzute în Constituţie, ci şi pentru că este susţinută de o majoritate fără precedent". Oferta este condiţionată de garanţii de securitate care înlocuiesc practic Articoul 5 din Acordul Alianţei Nord-Atlantice. O astfel de idee este „destul de iluzorie", întrucât nu există nicio disponibilitate a statelor NATO pentru a oferi astfel de garanţii Ucrainei. Este greu de crezut că Rusia va accepta această condiţionare. Experta mai consideră că recunoaşterea Crimeei şi a „republicilor populare" din regiunea Donbas ar reprezenta „o capitulare completă".
Robert Brinkley, fost ambasador al Marii Britanii în Ucraina, nu se aşteaptă ca negocierile dintre Moscova şi Kiev să aibă rezultate în viitorul apropiat. Situaţia s-ar putea schimba dacă „ambele părţi ar dovedi că sunt pregătite pentru un compromis". Negociatorii vor continuă să încerce „să îşi îmbunătăţească poziţiile la sol". Întrebat dacă Marea Britanie va oferi garanţii de securitate Ucrainei, Brinkley a refuzat un răspuns direct. El a amintit însă de experienţele negative ale Ucrainei cu Memorandumul de la Budapesta, din 1994, când forţele nucleare Rusia, SUA şi Marea Britanie s-au angajat să respecte suveranitatea şi graniţele statele ale Ucrainei, în schimbul renunţării la armele atomice pe care Kievul le moştenise de la URSS. „Respectivul document nu a oferit niciun fel de garanţii, aşa încât cred că Ucraina va analiza foarte atent" prevederile unui nou acord, a mai declarat Brinkley.
Fostul diplomat britanic a mai amintit şi de decizia NATO de a nu trimite trupe în Ucraina şi de a nu pune la dispoziţie avioane de luptă, care să impună închiderea spaţiului aerian deasupra Ucrainei, solicitare intens repetată de liderii de la Kiev.
Publicistul Winfried Schneider-Deters, care a trăit multă vreme în Ucraina, este singurul expert care consideră că negocierile sunt doar "fumigene". „Sunt subterfugiile lui Putin. El vrea să dea impresia occidentului că se prefigurează pacea la orizont, pentru ca vestul să renunţe la livrarea de arme către Ucraina". Este şi o manevră pentru a câştiga timp. După eşecul lamentabil al primei ofensive, terbuie să îşi adune forţele pentru un nou val de atacuri", citează BBC.
Putin vizează o „soluţie militară", spune Schneider-Deters. Dar şi Kievul are nevoie de aceste negocieri „pentru a se reorganiza şi pentru a-i instrui pe noii voluntari". Ucraina nu ar trebui să se bazeze pe garanţii de securitate, crede Schneider-Deters, care aminteşte la rândul său de Memorandumul de la Budapesta.
Ucraina are însă de ce să-şi facă griji. Dacă un viitor acord nu va fi elaborat în cele mai atente detalii, preşedintele Putin sau succesorii săi îl vor putea folosi oricând ca scuză pentru a invada din nou Ucraina. Elaborarea unui acord de pace ar putea lua mult timp, chiar dacă vărsarea de sânge ar putea fi oprită până atunci printr-un armistiţiu.
Cât despre Putin? Chiar dacă va reuşi să prezinte un acord cu Ucraina ca pe o glorioasă victorie asupra neonazismului, poziţia sa în plan intern este cel mai probabil slăbită. Tot mai mulţi ruşi vor înţelege că a întins prea mult coarda, iar poveştile cu soldaţi ucişi sau capturaţi se răspândesc cu repeziciune.
Așadar, pe frontul negocierilor de pace, războiul este mult mai dur, căci dă la iveală orgolii, ambiții, interese, nostalgii care produc o mare tensiune psihică. Cine va câștiga „lupta psihologică”, va obține și avantajele negocierilor de pace.
