De ce Urmuz?...
În stil urmuzian, fără a se sărbători vreun număr „rotund”, adică neavând vreo motivație din sfera cutumelor clasice, zilele trecute, la C.A. „George Topîrceanu”, acad. Gheorghe Păun a organizat un moment cu totul inedit dedicat scriitorului Demetru Dem. Demetrescu Buzău - neobișnuitul și unicul URMUZ, așa cum este el cunoscut în literatură. Cum subliniam într-o ediție anterioară, este datoria noastră să ne mândrim cu personalitatea singurului scriitor de renume naţional şi internaţional născut chiar în orașul nostru, în casa de pe Bulevardul Basarabilor ce se afla odinioară peste drum de clădirea primăriei. Ca o paranteză, chiar dacă aceasta nu mai există, arhitectul Traian Ionescu a reușit, pe baza fotografiilor și a planurilor construcției obținute din arhive, să o recreeze în AutoCad, pentru a ne face o idee despre cum arăta locul în care Urmuz s-a născut și a copilărit.
Momentul, de o eleganță aparte, s-a constituit sub forma unei expoziții de fotografii dedicate scriitorului avangardist, cadrele fiind realizate și prelucrate de Ducu Gheorghiescu. Însă cel mai important punct din program l-a reprezentat regalul oferit de Vladimir Pană, fiul lui Sașa Pană, care a fost primul editor al unui volum urmuzian.
Acesta a adus înaintea publicului de la Curtea de Argeș o colecție valoroasă de manuscrise, scrisori și fotografii originale ce au aparținut cândva lui Urmuz. Pentru cei care într-adevăr știu să aprecieze un asemenea tezaur, posibilitatea de a admira atât de aproape acele foi de hârtie ce-i poartă la propriu amprenta, impregnate cu atingerea și chiar mirosul scriitorului a reprezentat un moment aproape mistic. Contemplarea a fost susținută cu note explicative de posesorul micii comori, care a recunoscut că încă există necunoscute în ceea ce-l privește pe Urmuz, dar că sunt mulți aceia care se străduiesc să le elucideze - și, cine știe, poate vor reuși!
Acad. Gheorghe Păun a încercat să răspundă la întrebarea „De ce Urmuz?”, adresată de unii din dorința de a înțelege fenomenul, iar de alții pe un ton malițios: „Este născut în Curtea de Argeș, este cel mai vizibil om de literatură ridicat de la noi. Apoi, anul viitor se împlinesc 140 de an de la naștere, 100 de la moarte... De ce nu facem sărbătoarea de azi la anul? Răspunsul este urmuzian - <<D-aia!>>, mai ales că Urmuz s-ar fi bucurat să facem lucruri lipsite de logica celor încătușați - cu toate că era numerolog, la fel ca și tatăl său. Curtea de Argeș este un oraș turistic și Urmuz trebuie adăugat valorii turistice. El este mult mai cunoscut în Europa decât în țară și mult mai cunoscut în țară decât în orașul său natal... Nu este nevoie de chestionare ca să dovedim acest lucru. Trebuie să fim foarte atenți. Voiculescu spune că el este unic și atât! A pornit o mișcare în literatură și tocmai de aceea este foarte important!”
Oaspeții au avut ocazia să observe, analizând manuscrisele, că el nu a scris la întâmplare. Toate textele sale sunt muncite, gândite, lucrate și prelucrate în detaliu... „Este un explorator de frontiere, nu de tipul dadaist. El trudește enorm pe texte și există peste 10-12 variante la unele părți de texte. Nu scria prin dicteuri supra-realiste... Apoi, să nu uităm că a devenit sursă de adjective cu care descriem realitatea din jurul nostru - absurdul urmuzian”, a explicat acad. Păun. Acesta a prezentat în continuare o serie de cărți scrise despre Urmuz și literatura pe care ne-a lăsat-o moștenire.
La final, Lucian Costache, eminescolog și, mai nou, urmuzolog, a oferit o direcție de lectură: „Textele lui Urmuz sunt pline de intersecții, care se tot ramifică. Toate acele drumuri sunt corecte. Orice cale am alege, toate duc unde trebuie. Aceasta este marea încercare de a-l descifra pe Urmuz. Ele au fost numite de prof. argeșean Nicolae Apostolescu drept latențe interpretative... Este unul dintre cei mai mari artiști ai cuvântului din punctul acesta de vedere... Tot așa ar trebui citit și Eminescu, mergând către universuri distincte...!”
Concluzia acestei întâlniri a fost una cât se poate de legitimă: avem o datorie morală faţă de Urmuz şi trebuie să facem ceva pentru el! Scriitorul avangardist cu influenţe în literatura română şi mondială merită promovat şi valorificat, cu toate că opera sa are în jur de 40-50 de pagini (în funcţie de ediţie). Despre Urmuz s-au scris zeci de cărţi, atât din punct de vedere biografic, cât şi critic... Ori acest lucru nu poate fi decât un semn clar că vorbim despre o mare valoare a literaturii!
