La mormântul scriitorului URMUZ
Joi, 17 martie, la cimitirul Bellu, domnul academician Gheorghe Păun a organizat o întâlnire cu un grup de admiratori ai scriitorului Urmuz. Această activitate este un început al unui șir de alte acțiuni menite să pregătească „Anul Urmuz-2023”, când se vor împlini 140 de ani de la nașterea scriitorului şi 100 de la moartea sa. La întrunire a participat un număr mare de personalități ale științei și culturii, scriitori, pictori, matematicieni, profesori, ziariști, redactori de televiziune și radio, prieteni ai revistei „Curtea de la Argeş”.
Dintre aceștia, amintim pe domnul Romulus Harda, care a realizat și donat un portret al lui Urmuz ce ne înfățișează un bărbat sobru, cu ochi vii, pătrunzători. Au mai fost prezenți George Corbu, Mihai Costin, Eufrosina Otlăcan, Gheorghe Bucur, Lucian Costache, Ecaterina Mihai, Maria Calleya, Marian Nencescu, Maria Mona Vâlceanu, Victoria Milescu, Elena Armenescu, Victoria Milescu, Rodica Lăzărescu, Paul Gheorghiescu împreună cu soția și fiul Alexandru (Ducu) Gheorghiescu, cel care a realizat fotografiile pentru expoziţia din 18 martie de la Centrul de Cultură şi Arte „George Topîrceanu”, Vladimir Pană, fiul cunoscutului Saşa Pană, primul editor al unui volum Urmuz, subsemnata - Aurelia Corbeanu - și mulţi alții.
Domnul academician Gheorghe Păun, în cuvântul de deschidere, le-a mulțumit participanților pentru prezență, precum și lui Marian Nencescu, Lucian Costache, Alexandru Opriță şi George Georgescu pentru aportul la descoperirea şi restaurarea mormântului, ascuns într-o mică pădure de copăcei, liane, arbuști și frunze uscate, căzute unele peste altele, acoperind monumentul și placa pe care este scris numele poetului, toate îmbrăcate în mușchi verde.
La rândul lor, aceștia au vorbit despre greutățile pe care le-au întâmpinat pentru a reface monumentul sau în demersul descoperirii unor documente care să clarifice detalii privind existența lui Urmuz, prezența lui în lumea literară a vremii etc..
La sosire, fiecare persoană a primit o garoafă roșie, prin care se amintea că lui Urmuz îi plăcea să poarte în buzunarul de la piept o astfel de floare cu miros de scorțișoară. De asemenea, s-au oferit participanţilor insigne cu imaginea lui Urmuz. La sfârșitul activității s-au făcut fotografii și s-au aruncat pe mormânt garoafele care, prin culoarea lor roșie, parcă afirmau că, iată, arta învinge moartea.
