Tabiet Cultural - 3 Martie 2022
Originile expresiei „La plăcinte înainte, la război înapoi!”
Limba română este plină de formulări care fac comunicarea mai picantă. Unele dintre ele au fost împrumutate de la alte civilizații, în timp ce altele au fost create pe planul nostru mioritic. O expresie autentic românească este „La plăcinte înainte, la război înapoi!”. Aceasta este folosită și pe timp de pace și pe timp de război. În ce context a apărut? Se pare că prima dată ar fi fost folosită acum mai bine de 100 de ani și și-a păstrat semnificația originală. Proverbul a fost folosit pentru prima dată de Ion Creangă, în opera literară intitulată „Povestea lui Harap Alb“. Lucrare a fost scrisă în 1877, anul în care a avut loc „Războiul de Independență al României”, fiind considerată o capodoperă a scriitorului din Humulești.
Povestea se învârte în jurul personajului principal Harap Alb, care este supus la tot felul de încercări pentru a-și dovedi curajul și înțelepciunea. Băiatul era fiul cel mic al Craiului, care mai avea doi băieți.
La un moment dat, cei doi feciori mai mari ai Craiului sunt supuși unei încercări pentru a dovedi puterea și istețimea, însă nu se ridică la așteptările tatălui lor, care exclamă: „La plăcinte înainte, la război înapoi!” Expresia se referă la faptul că atunci când sunt beneficii toată lumea se înghesuie, însă atunci când sunt probleme, de exemplu un război, toți bat în retragere. Trebuie precizat că fiul lui Ion Creangă, Constantin, a luptat în Războiul de Independență la doar 17 ani. Povestitorul a încercat prin diferite relații să îl aducă acasă. Așadar, opera literară din acel an nu este o întâmplare, iar citatele pot fi considerate o parte din trăirile scriitorului.
