Evocări, magia dragostei și istorie pe scurt, la cenaclu
Ședința de dezbateri culturale a lunii februarie din cadrul Cenaclului literar local „Nicolae Velea” s-a structurat în 3 episoade de intervenții: moment omagial in memoriam prof. Constantin Voiculescu (cel care a fost președinte de onoare al organizației și de la a cărui trecere în neființă s-a scurs un an), lansare de carte - prof. Ion Ionescu Bucovu - „Scriitorii și magia dragostei”, lecție de istorie pe tema „Curtea de Argeș, scaun domnesc - legende și mituri” - prof. Nicolae Moisescu și Gabriel Popa.
Atmosfera a fost una primăvăratică. Tensiunea evenimentelor ce ne tulbură în aceste zile a fost cumva înăbușită de dragul de a nu rata bucuria întrunirii, care este experimentată tot mai rar de când pandemia a pus stăpânire pe întreaga lume. Moderatorul a fost ing. Marian Ghiță, directorul Bibliotecii Municipale - instituție cu rol de gazdă, iar acesta a stabilit ca, înainte de monologuri, să se țină un moment de reculegere pentru cei plecați dintre noi, între care cel mai recent - scriitorul Dumitru M. Ion.
Imaginea „cavalerului eleganței literare” (Nelu Arefeanu) - prof. Constantin Voiculescu a fost amintită prin câteva discursuri emoționante ce au evocat aspecte ale personalității sale exemplare, de prestigiu, prin care a făcut cinste orașului nostru. S-au înscris la cuvânt prof. Florica Popa, Paul Adrian Cristescu și subsemnata, care l-a descris drept „Un dascăl model și un etern ambasador al culturii românești, iremediabil îndrăgostit de țara și de limba sa, pe care le apăra cu sfințenie de influențele occidentale, de agramați și de nepatrioți”.
Evocând câteva fragmente din perioada în care i-a fost profesor de Limba română fiului, Dan Voiculescu, prof. Florica Popa a conchis: „Pe d-l profesor îl vedem ca un veritabil magister elegantiarum. Era omul care dădea tonul și sancționa cu indignare toate încercările de mutilare a limbii. I se citea pe chip dragostea fierbinte pentru ceea ce este autentic și sfânt pentru noi toți - o limbă curată. Nu ne rămâne decât să păstrăm în suflet nostalgia că am trăit alături de dumnealui. Nu puteai să nu-l ai ca model!”. La rândul său, Paul Adrian Cristescu a observat că prof. Voiculescu „a fost foarte afectat de dispariția celor doi buni prieteni - Cezar Bădescu și Mihai Tița, la care s-a adăugat și moartea soției - oameni pe care i-a pierdut în decurs de un an. De aceea s-a izolat și a refuzat să mai comunice cu cei din jur...”.
În preajma Dragobetelui, cartea semnată de prof. Ion Ionescu Bucovu a fost o inspirată alegere pentru un moment editorial. Cronica semnată de prof. dr. Mihaela Rădulescu (președinte al Societății Culturale „Anton Pann” din Rm. Vâlcea), publicată recent în ziarul nostru, a fost citită de Valentina Domnișoru. Prof. Elena-Eșanu Șerbănescu, aflată în imposibilitatea de a participa fizic la întrunire, a fost totuși alături de colegi prin mijloace electronice. „Este o carte mult trudită, pentru faptul că a căutat să scrie absolut original despre pasiunile și iubirile scriitorilor”, a punctat aceasta. Vorbind despre prodigiozitatea analizei și aplecarea evidentă asupra biografiei, prof. Florica Popa a remarcat o „extraordinară sensibilitate” în receptarea fenomenului dragostei. „Am fost impresionată la multe dintre prezentările cuplurilor privind modul în care a înțeles povestea de iubire a fiecărui cuplu, vibrând alături de protagoniști”, a mărturisit aceasta. O cronică punctuală a fost susținută și de subsemnata, iar textul va apărea în pagina de cultură, în ediția viitoare a ziarului nostru. Scriitorul s-a arătat copleșit de modul în care audiența i-a receptat cartea și a vorbit succint despre modul în care a analizat și s-a documentat pentru realizarea acesteia.
O trecere pe scurt prin istoria locală și cea națională a fost ghidată de cei doi locutori amintiți mai sus, care au dovedit (dacă mai era cazul), o pregătire solidă în domeniu și o bună stăpânire a detaliilor, chiar dacă au existat chestiuni în care nu au fost de aceeași părere. Au fost evocate personalități și momente cheie din istorie, între care amintim despre ceremonia de aducere a capului lui Mihai Viteazul la Mănăstirea Dealu, în vremea lui Ferdinand I.
