La curtea lui Urmuz - Sud
Este numele unei reviste care apare în Bolintin Vale încă din anul 1996, cu o serie nouă din ianuarie 2018. Aflăm de pe frontispiciul revistei că este editată de „Asociaţia pentru Cultură şi Tradiţie Istorică Bolintineanu” (scriitorul paşoptist Dimitrie Bolintineanu s-a născut aici, în ianuarie 1819) şi că apare „cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local”. Iar internetul ne informează că Bolintin Vale este oraş, atestat la 1433 (deci înaintea Bucureştiului, atestat la 1459), având 12.500 de locuitori (în 2018, de când pare a data pagina Wikipedia aferentă). De reamintit că mai există şi un Bolintin Deal, care este comună, cu aproape 6000 de locuitori prin 2011.
O revistă de cultură, lunară, într-un orăşel cu tradiţie, dar cu un număr mic de locuitori – mulţi însă plecaţi „prin lume”, în primul rând în apropiatul Bucureşti, legaţi sufleteşte de „baştină”, cum frumos se spune locurilor natale în Basarabia. O revistă elegantă, în care semnează mulţi condeieri profesionişti, chemaţi în pagini de redactorul-şef Vasile Grigore şi de senior editorul Florentin Popescu. Menţionez colaboratorii la primul număr al seriei noi, în ordinea apariţiei în revistă, sărind peste cei doi editori amintiţi mai devreme: Nicolae Dan Fruntelată, Ion Andreiţă, Lia Maria Andreiţă, Titus Vîjeu, Radu Cârneci (prezentare şi selecţie poeme de Victoria Milescu), Marian Grigore, Alexandru Cazacu, Florin Colonaş, Nicolae Scurtu, Şerban Codrin, Constantin Miu, Elisabeta Bogâţan, Gheorghe Dragomir, Luo Dongquan din China, Ana Dobre, Luminiţa Dobre, Emilia Motoranu, Ion C. Ştefan, Eliza Roha, Geo Călugăru, Emil Păunescu, Niculae Stoica, Emil Talianu, Gabriel Dragnea, Romaniţa-Maria Ştenţel, Ciprian Necşuţu, Nicoleta Stamate, Ştefania Costache, B. Constantin, Ştefan Crudu, Mădălina Dionysatoe, Mariela Trăncuţu, Luminiţa Cornea. Cititorul ziarului a întâlnit o parte dintre aceste nume şi în paginile revistei „Curtea de la Argeş”.
„Sud”-ul confirmă o idee pe care am mai spus-o: există în ţară multe reviste locale constructive, tradiţionaliste, cultivând memoria locurilor, nezornăitor dar consecvent patriotice, dar care „nu se văd” (în mass-media cu impact), nu „coagulează” până la nivelul unei „mişcări”. Mare şi bun lucru e însă că ele există şi rezistă, au continuitate într-o vreme a fracturilor zilnice – cu atât mai mare cinstea celor ce realizează aceste reviste şi, deopotrivă, a celor ce le sprijină.
Mă întreb uneori, când primesc revista din Bolintin (Vale), cum se poate descrie, pe scurt, dar sugestiv, sudul. Ca geografie culturală, ca stare de spirit mai ales. Sunt total împotriva regionalizărilor administrative, dar „regionalizarea” culturală este altceva, există, ne marchează-identifică. Las întrebarea deschisă, ca provocare cititorului, fac doar o listă de „cuvinte-cheie” care pot contura un „portret al sudului”. Secole de migraţii, apoi Basarabii, apoi turcii şi tătarii, ba chiar şi austriecii, puţin rezistenţi, prin Oltenia. Soarele arzător, ciocârliile, dropiile şi ciulinii Bărăganului. Panait Istrati şi Fănuş Neagu dinspre marginea Brăilei, Nichita Stănescu mai la deal, Marin Preda mai la vale, Marin Sorescu, Adrian Păunescu şi Brâncuşi înspre vest. Ciuleandra şi hăulitele de la Gorj. Căluşarii, paparudele, solomonarii. Cămaşa morţii, îmbrăcată pe rând de Mihai Viteazul şi de Domnul Tudor, dăinuitorii prin credinţă Neagoe Basarab şi Constantin Brâncoveanu, sfinţi amândoi, între ei, alt mare ziditor, Matei Basarab. Drumul fără pulbere al Dunării la sud, reazemul Carpaţilor spre nord, pădurile Vlăsiei şi Teleormanului. Aromâni întreprinzători peste tot, grâne scurgându-se spre şlepuri. Peste toate acestea, soarele arzător, soarele Sudului.
Da, există un Sud, cu specific, cu personalitate – cu personalităţi şi cu reviste culturale. Ca orice colţ de ţară românească, de altfel…
