Tabiet Cultural - 28 Octombrie 2021
„Ți-a mâncat pisica limba?”
Evenimentele istorice, legendele, figurile importante, religia și chiar reclamele reprezintă baza multor expresii folosite astăzi. În copilărie, când eram puși în situații dificile, ne blocam emoțional și, ca un făcut, urma întrebarea „Ți-a mâncat pisica limba?”. Poate că de multe ori ni se părea ceva îngrozitor și făceam exerciții de imaginație în loc să ne deblocăm...
Această expresie ar fi apărut prin anii 1800, însă nu este clar cum s-a dezvoltat exact. Ea este adresată de cele mai multe ori unei persoane care nu răspunde sau pur și simplu nu-și găsește cuvintele într-o conversație. Unii specialiști în lingvistică sunt de părere că o posibilă sursă ar putea fi din Egiptul antic, unde limbile mincinoșilor și hulitorilor erau tăiate și date pisicilor regelui pentru a fi hrănite.
De asemenea, mai există o teorie conform căreia Marina engleză folosea un instrument numit „Cat-o’-nine-tails” pentru biciuire. Durerea era atât de puternică încât făcea ca victima să rămână tăcută mult timp.
Această idee înspăimântătoare persistă și în teoria potrivit căreia expresia provine dintr-o perioadă de vânătoare de vrăjitoare, în care frica și isteria abundau. Vrăjitoarele, după cum spun poveștile, puteau fura capacitatea de a vorbi a unei persoane, uneori, îndepărtând limba și hrănind-și animalul de companie.
Cu toate acestea, nu există nicio fărâmă de dovezi care să susțină originea expresiei. Este oarecum arhaic acum, dar a fost de uz comun până în anii 1960/70. Era îndreptat către oricine era tăcut când era de așteptat să vorbească și, adesea, către copiii care erau suspect de discreți.
