Tabiet Cultural - 22 Octombrie 2021
Scrisoarea de dragoste din tancul de război
Toamna aceea fusese grea - dar ce nu e greu într-un război? El, locotenentul Ivan Sidorovici Kolosov, luptase și scăpase, în '39, din Bătălia de la Halhân Gol. Se mai temea de ceva? Acum nemții îi atacaseră patria mumă, Rusia. Moscova trebuia să reziste, Moscova nu se va preda! Respirau pe un tanc BT, o mașinărie ușoară. Comandandul, Ivan Kolosov, mecanicul Paul Rudov și încărcătorul Vasili Orlov... Din 26 octombrie 1941 nu s-a mai știut nimic de ei. Au fost trecuți la victime. Aliniamentul Rjev - Viazma. 1.000.000 de ruși și 400.000 de germani...
Au descoperit tancul în iarna lui 1971. După 40 de ani. Acoperit de buruieni, îngropat într-o pădure din Viazma, regiunea Smolensk. Înăuntrul rămășițele lui Ivan. BT-ul îi devenise, vreme de trei decenii, sicriu. Un pistol cu un glonț, o scrisoare și poza iubitei sale. Una dintre cele mai emoționante despărțiri. Una dintre cele mai frumoase anunțări ale morții...
Trapele tancului erau închise, iar bordul era găurit. Când a fost deschisă ușa tancului, pe locul şoferului au fost descoperite rămăşiţele unui sublocotenent-tanchist. Cadavrul din care mai rămăseseră doar oasele avea asupra sa un pistol cu un singur glonţ, dar şi un dosar în care erau bine păstrate o hartă și poza iubitei lui, Varvara. Mai mult, în apropierea cadavrului erau nişte scrisori pe care din nefericire tanchistul nu mai apucase să le trimită. Una dintre scrisori a fost făcută publică și a făcut rapid înconjurul planetei.
„Bună, dulceața mea! Nu, nu ne vom întâlni. Ieri la prânz am bombardat încă o coloană nemţească. Bomba fascistă ne-a spart armura laterală şi a explodat înăuntru. În timp ce conduceam maşina spre pădure, Vasile a murit. Rana mea este adâncă. L-am înmormântat pe Vasile într-o pădurice de mesteceni. Era un loc plin de lumină. Vasile a murit fără să reuşească să-mi spună măcar un cuvânt, fără să-i transmită ceva frumoasei lui Zoya şi blonduţei Măriuţa, care seamănă cu o păpădie pufoasă. Astfel din trei tanchişti a rămas doar unul. Am intrat în pădure pe înserate. Tovarăşii noştri vor alunga duşmanul, care nu trebuie să umble pe câmpiile şi prin pădurile noastre. Niciodată nu mi-aş fi trăit viaţa astfel, dacă nu erai tu, Varvara. Tu m-au ajutat întotdeauna: la Halhân Gol şi aici. Probabil, cel ce iubeşte este mai blând cu oamenii. Îţi mulţumesc, draga mea! Omul îmbătrâneşte, iar cerul este veşnic tânăr ca ochii tăi, pe care i-aş privi şi admira întruna. Ei niciodată nu vor îmbătrâni, nu se vor decolora. Va trece timpul, oamenii îşi vor vindeca rănile şi vor construi oraşe noi, vor creşte livezi şi grădini noi. Va începe o altă viaţă, vor fi cântate alte melodii. Dar niciodată să nu uitaţi cântecul despre noi, despre cei trei tanchişti. Vor creşte copiii tăi. Tu iarăşi vei iubi. Iar eu sunt fericit că părăsesc această lume, având în suflet marea dragoste pentru tine. Al tău Ivan Kolosov”.
Bătălia de la Stalingrad a avut loc între 1942 și 1943. Aceasta este considerată cea mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria omenirii. Aproximativ 1 milion de militari și peste 40.000 de civili și-au pierdut viața în cele nouă luni de lupte crâncene.
