VLADISLAV I (VLAICU), UNUL DINTRE CEI MAI DE SEAMĂ DOMNITORI AI NEAMULUI ROMÂNESC (IX)
9b. În loc de încheiere: marele învingător Vlaicu, Voievod de seamă al românilor; necesitatea acordării atenției personalității Domnitorului Valah în cadrul comunității Municipiului Curtea de Argeș
Din referința lui Nicolae Iorga (menționată de mine în prima secvență publicată / articol) despre Vladislav I (Vlaicu) se înțelege evident situarea lui, ca penultimul stâlp (considerat înainte de Mircea cel Bătrân sau cel Mare) al consolidării Țării Românești. Prin serialul publicat la acest prestigios Cotidian Argeșean, am evidențiat că marele istoric amintit a avut perfectă dreptate.
Mulți dintre noi am trecut și vom trece pe lângă Parcul cu Statuia, depreciată accentuat de vremuri, existentă în zona istorică a Municipiului Curtea de Argeș, dar poate vom avea altă imagine despre un mare Voievod al românilor, învingător pe deplin, prin punerea în aplicare a planurilor sale, în păstrarea independenței, realizarea dezvoltării și prosperității Statului Valah în condițiile amenințărilor și încercărilor de dezrădăcinare a credinței ortodoxe a locuitorilor săi, și nu numai, de către conducătorii și reprezentanții a doi actori (statali) importanți ai acelor timpuri în Europa, respectiv, Statul Papal și Ungaria.
Începând cu renumitul Domnitor Basarab I (Întemeietorul Țării Românești), Vlaicu reprezintă unul dintre puținii Voievozi ai neamului nostru, care, în fruntea oastei sale, a învins categoric și umilitor forțele (maghiare aliate cu cele transilvane) ce au invadat statul muntean, direcționate de către regele puternic al Ungariei, Ludovic I de Anjou (Ludovic cel Mare), afectat din cale afară de cutezanța lui Vlaicu de a elibera (în fruntea forțelor sale) Vidinul de sub ocupația (militaro-catolică) maghiară. Trecutul istoric ne confirmă că oastea tatălui regelui angevin, Carol Robert de Anjou, fusese învinsă, la fel de umilitor, de către forțele valahe conduse de bunicul Domnitorului muntean, renumitul Voievod Basarab I, în 1330, la Posada.
Împrejurările istorice vitrege ale acelei perioade medievale au demonstrat că, de multe ori în istoria Țării Românești și nu numai, ticluirea și punerea în operă a trădării. Astfel, se explică și întreruperea tragică a domniei unui Conducător al Statului Muntean, curajos, dârz, viteaz, învingător, iscusit și onest aflat la cârma Neamului Valah, atât în fruntariile Țării sale, cât și în Balcani.
Un simbol ce, actualmente, marchează existența și domnia acestui mare Voievod în Țara Românească, cu Capitala sa din vechime la Argeș (astăzi Curtea de Argeș), nu onorează respectul ce ar trebui purtat pentru personalitatea și faptele sale. Așadar, mai elocvent, probabil că există în atenția conducerii Municipiului, în viitor, reabilitarea (sau înlocuirea adecvată) a Statuii lui Vladislav I (Vlaicu), dar și a reconfigurării necesare a Parcului unde se află monumentul, care ar trebui să aibă și o denumire pur românească (în primul rând), din respect pentru trecutul glorios al Marelui Voievod și al Țării Românești, pe care cu cinste și cu vrednicie a condus-o.
Mai mult, consider că de Ziua Anuală a Eroilor Neamului ar trebui depuse coroane de flori (sau măcar una) la Statuia reabilitată (sau înlocuită cu una adecvată) a renumitului Voievod Vlaicu. Cu această ocazie, și nu numai, școlarii din Municipiu (în special cei de la Colegiul Național „Vlaicu Vodă”) ar trebui să beneficieze de informații detaliate despre importanța și rolul celebrului Domnitor muntean pentru România și pentru neamul românesc.
În final, cu deplină recunoștință și profund respect pentru personalitatea marelui Voievod, nu pot să am decât o simplă rugăminte cu sens creștin: MĂRIA TA, VLAICU VODĂ, VEGHEAZĂ DE ACOLO, UNDE EȘTI, PENTRU BINELE ROMÂNIEI ȘI AL NEAMULUI ROMÂNESC!
- Sfârșit -
