Tabiet Cultural - 30 Septembrie 2021
De ce a fost înmormântat Ștefan cel Mare fără sicriu?
Despre Ștefan cel Mare s-au scris multe, însă se pare că încă mai avem destule lucruri de aflat. Spre exemplu, se știe că sabia domnitorului Moldovei este expusă la muzeul „Topkapî” din Istanbul. Pe mânerul și lama acesteia există niște semne ciudate de la care se presupune că domnitorul își trăgea puterea. Dar... nimic cert. După cum scriu izvoarele istorice, Ştefan cel Mare a fost înmormântat la Mănăstirea Putna pe 2 iulie 1504, însă despre momentul înhumării nu s-a păstrat nicio relatare.
Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare, a fost domnitorul Moldovei între anii 1457 și 1504. Aceasta reprezintă cea mai îndelungată domnie din epoca medievală din Țările Române. În cea mai mare parte a acestei perioade de aproape jumătate de veac, Ștefan a suferit de pe urma rănii pe care a căpătat-o la piciorul stâng în timpul primului asediu al cetății Chilia de la 1462. Mai târziu, voievodul Moldovei avea să se îmbolnăvească de gută, cea mai răspândită afecțiune a acelor vremuri. De altfel, această boală avea să-i afecteze mobilitatea ambelor picioare. Din păcate, nici unul dintre medicii chemați de domnitor să-l trateze nu a reușit să facă vreo minune, astfel că boala a avansat rapid și, în cele din urmă, l-a răpus.
După câteva zile a fost înmormântat într-o criptă de la biserica Mănăstirii Putna. În ciuda rangului de domnitor, dar și a prețuirii de care s-a bucurat în timpul vieții, Ștefan cel Mare nu a avut parte de o înmormântare pe măsură. Cronicarii vremii au scris că în ultimii ani ai vieții, voievodul ar fi renunțat la veșmântul domnesc pentru a îmbrăca haina călugărească, luând numele de Simion. Prin urmare, Ștefan cel Mare a fost înhumat modest, fără sicriu, fiind învelit doar într-o mantie domnească. Trupul lui a fost așezat pe 13 drugi de fier, în timp ce capul era sprijinit pe câteva cărămizi. Istoricii spun că acest ritual ține mai degrabă de cel al cinului călugăresc decât de cel al credincioșilor de rând.
Aceste lucruri au fost aflate două secole mai târziu, atunci când a avut loc prima deshumare a lui Ștefan cel Mare. Deschiderea mormântului a s-a făcut în februarie 1758, din porunca mitropolitului Iacov Putneanul al Sucevei. După încă un secol, mai exact în noiembrie 1856, la stăruința egumenului de Putna, Artimon Bortnik, o comisie oficială a autorităților austriece din Bucovina ocupată, au fost deschise mai multe morminte „aflătoare în Biserica Mănăstirii Putna… aparținând domnitorului Moldovei Ștefan cel Mare și membrilor familiei sale”. Din procesul verbal încheiat atunci reiese că „osemintele voievodului nu au fost atinse, dar, din dispunerea lor, se putea stabili însă, cu toată siguranţa, că mormântul fusese înainte încă o dată deschis, cu care prilej, rămăşiţele domnitorului au fost schimbate într-o altă poziţie decât fuseseră aşezate la început”.
„Din partea de sus a corpului nu se mai vede mai nimic, şi pe un căpătâi de zid, gros de 12 ţoli, ce se găseşte în partea capului, se află partea de sus a craniului, încă destul de bine întreţinut, lipsit de orice acoperământ. Aceste rămăşiţe ale craniului sunt aşezate la o distanţă de cinci ţoli departe de celelalte resturi ale cadavrului…”, se mai precizează în acel proces verbal.
